Nici o rasturnare de perspectiva in stiinta nu e comparabila cu cea produsa, in primele decenii ale secolului XX, de aparitia mecanicii cuantice. Intreaga lume a conceptiilor clasice despre natura se prabusea, pentru a face loc unor idei stranii, in raspar cu intuitia comuna dupa care, de secole, se calauzise cunoasterea. In avangarda fizicienilor care au savarsit aceasta schimbare radicala s-a aflat danezul Niels Bohr – nu numai ca a creat primul model coerent al atomului, dar a dat acea interpretare a teoriei cuantice care ramane si azi in vigoare.
Teoria atomica si descrierea naturii contine patru articole scrise de Bohr in anii ’20, marturii ale dezbaterii intelectuale aprinse din jurul noilor idei cuantice. Dincolo de importanta lor istorica, aceste texte ne confrunta cu probleme stiintifice si filozofice care nu si-au pierdut nimic din actualitate. Surprinzatoare si seducatoare e, poate, mai ales analogia pe care o face Bohr intre teoria cuantica si psihologie.
„Trasatura cea mai frapanta a situatiei actuale din fizica este probabil faptul ca aproape toate ideile care s-au dovedit rodnice in studiul naturii si-au gasit locul potrivit intr-o armonie comuna, fara a-si pierde nimic din forta lor.“ (Niels BOHR)
