Scrisa intre anii 1884-1885 si publicata prima oara in 1886, lucrarea, opera de tinerete a lui Rudolf Steiner, este conceputa in contextul studiilor sale asupra lucrarilor filosofului german si al activitatii de editare a scrierilor lui Goethe de stiinte ale naturii.

Urmarind conceptia goetheana despre lume si viata, pe care o considera forta motrice a intregii creatii a filosofului german, Rudolf Steiner a fost absorbit de o viziune asupra lumii care completa si amplifica propriile cercetari referitoare la epistemologie, interfata intre stiinta si filosofie, teoria cunoasterii lumii si a sinelui, conceptie sintetizata in 1924 in lucrarea Teze antroposofice.

In acest volum succint, Rudolf Steiner isi expune conceptia si explica cum se poate transcende gandirea pentru a ajunge la observarea gandirii in sine.

Teoria cunoasterii in conceptia goetheana despre lume este o lectura obligatorie pentru a intelege lucrarile fundamentale ale lui Rudolf Steiner.