Cursul abordeaza vocatia teoriei generale a dreptului de a configura planul atat de dificil, dar necesar, al generalitatii si integralitatii dreptului, in care dreptul este studiat pentru a-i desprinde conceptele fundamentale, principiile, legitatile, ipostazele sale complexe, de a fi conditie inerenta vietii sociale, fapt de cultura si civilizatie, expresie a gandirii juridice, sistem normativ specific, entitate in lumea valorilor sau fapt contemporan.

 

Este salutar faptul ca, in domeniul teoriei generale a dreptului apar abordari dintre cele mai diverse. Dincolo insa de acceptarea acestor abordari, a optiunii pentru o solutie controversata sau alta, a unor afinitati sau stiluri diferite, experienta dreptului si a doctrinei juridice impun – sa folosim expresia kantiana,- „ca un imperativ categoric”-, dimensiunile constitutive ale teoriei generale ale dreptului, retinute si de acest curs, ca disciplina de invatamant. Aceste dimensiuni fara a contura o iluzorie formula infailibila, configureaza totusi, statutul actual al acestei discipline care ramane, desigur, supus reconsiderarii si devenirii.

 

In acest sens am putea mentiona aspecte ca: „permanentele juridice” sau “constantele dreptului” (Ed. Picard); dreptul valabil in orice timp si orice loc (M. Djuvara); formarea spiritului juridic (Al. Vallimarescu); valentele disciplinei (introductive, enciclopedice, de sinteza, integratoare, identice sau interferente cu filosofia dreptului); relevarea ipostazelor multiple ale dreptului, a faptului ca, dreptul indica doar nucleul normativ al disciplinei la care se adauga fapte, relatii, conceptii, fara de care nu se poate surprinde integrator fenomenul juridic; configurarea cu pregnanta a conceptelor definitorii ale dreptului dar si a dimensiunii filosofice a disciplinei teoriei generale a dreptului; dimensiunea didactic- formativa a cursului este intrinseca si nu exterioara sau optionala in raport cu aceasta disciplina de invatamant. De altfel, cu privire la acest ultim aspect, profesorul Alexandru Vallimarescu preciza in cursul sau de Encicplopedia dreptului, tinut la Facultatea de drept din Bucuresti in perioada interbelica, faptul ca „unul dintre scopurile esentiale pe care le urmareste aceasta disciplina este de a da acelor care pasesc cu sfiala in templul zeitei Themis o metoda de lucru si o metoda de asimilare a stiintei juridice”. Aceste dimensiuni constitutive sunt interdependente si uneori interferente, nu formeaza „un inventar incheiat”, fiind susceptibile de infirmare sau controversa, de abordari complementare, de o dinamica inerenta impusa de problemele contemporane.

 

Remarcam faptul benefic ca, lucrarea de fata nu suprima doctrina traditionala care evoca "straturile geologice ale cunoasterii juridice", evolutiile si avatarurile gandirii juridice, fara de care spiritul dreptului nu poate fi inteles. Cursul se bucura de selectivitate exemplara, rigoare, profunzime si nuantare, incursiuni novatoare pe teren juridic. El a fost elaborat de un colectiv de autori valorosi, sub autoritatea stiintifica a doamnei prof. univ. dr. dr. h. c. Sofia Popescu, Presedinte onorific al Asociatiei Romane de Filosofie a Dreptului.

 

Desigur ca, sintagma "teoria generala a dreptului" ramane mereu deschisa si in devenire, supusa abordarilor multiple, criticii si controversei, dar mereu perfectibila, ca si dreptul insusi. Astfel, in lumina lucrarilor Congresului de filosofie a dreptului si filosofie sociala (Granada, Spania, 2005), in special a comunicarii „General jurisprudence” sutinuta de catre prof. William Twining (Univ. College London), putem retine, faptul ca se propun noi dezvoltari, provocandu-se noi controverse si abordari, cu privire la care cursul de fata constituie o generoasa platforma :

 

• Functiile teoretice ale acestei discipline sunt configurate intr-un proces complex de cunoastere care incearca sa sintetizeze, sa ofere o imagine totalizatoare asupra dreptului, sa elucideze, sa construiasca si sa rafineze concepte, sa analizeze si sa dezvolte teorii normative si ordini juridice, sa construiasca poduri spre alte discipline, sa analizeze istoria dreptului si sa-i desprinda experienta si mai ales sa examineze critic diverse feluri de discurs despre drept.

• In conditiile contemporane ale „globalizarii” viziunea integratoare a acestei disciplinei trebuie sa se concentreze si sa distinga diverse niveluri, ordini si relatii de la ceea ce este local si regional, pana la ceea ce este continental si global.

• „Noua teorie generala a dreptului” trebuie sa reflecteze asupra pluralismului si complexitatii societatii contemporane care include imperii, aliante, coalitii, circuite comerciale, „lumi” traditionale (lumea crestina, lumea araba), grupuri de putere, coalitii militare, corporatii multinationale, etc.

• Toate acestea impun ca „paradigma” teoria generala a dreptului sa isi asume universalitatea si generalitatea recunoscandu-se faptul ca „dreptul modern de stat” este doar un caz particular al acestei paradigme.

• Teoria generala a dreptului trebuie sa analizeze si sa teoretizeze pluralismul juridic ,reorientand aceasta disciplina spre comparatii si generalizari care sa traverseze traditii juridice si culturi, care sa retina multiculturalismul. Altfel spus, afinitatea spre planul general nu trebuie sa ignore localul si particularul care de fapt, pot contribui la noi generalizari .

In final, nu ne ramane decat sa salutam cordial aparitia acestei lucrari, sa o recomandam in primul rand studentilor, tuturor celor interesati de lumea juridica. - Prof. univ. dr. Ion Craiovan, Cercetator stiintific onorific al Institutului de Cercetari Juridice „Acad. Andrei Radulescu” al Academiei Romane, Presedinte al Asociatiei Romane de Filosofie a Dreptului