Lucrarea si-a propus sa inventarieze si sa analizeze din perspectiva sincronica si diacronica, termenii lingvisticii ce denumesc notiuni gramaticale care apar in primele gramatici ale limbii romane, scrise in limba romana.

Studiul se limiteaza la perioada cuprinsa intre 1757 si 1828, de la gramatica lui Dimitrie Eustatievici Brasoveanul la cea a lui Heliade Radulescu. Textele propuse spre analiza sunt: Dimitrie Eustatievici Brasoveanul, Grammatica rumaneasca, Brasov, 1757; lenachita Vacarescu, Observatii sau bagari de seama asupra regulilor si oranduealelor grammaticii rumanesti, Viena si Ramnic, 1797; Radu Tempea, Gramatica romaneasca, Sibiu, 1797; Paul lorgovici, Observatii de limba rumaneasca, Buda, 1799; lon Budai Deleanu, Temeiurile gramaticii romanesti, 1815-1820; Constantin Diaconovici Loga, Gramatica romaneasca pentru indreptarea tinerilor, Buda, 1822;  Ion Heliade Radulescu, Gramatica romaneasca, Sibiu, 1828. Campurile lexicale care s-au ales pentru analizarea faptelor lingvistice au fost unele comune acestor gramatici, din domeniile fonetica (ortografie), morfologie, sintaxa si punctuatie.

 

Lucrarea a fost structurata in noua capitole care au ca obiect de investigatie terminologia specializata din primele gramatici romanesti de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea si un glosar al termenilor de specialitate prin intermediul caruia se poate urmari in ce masura terminologia din perioada studiata se regaseste in terminologia actuala.