Un scandal cu prostituate la summitul Americilor de la Cartagena. Un atentat la viata presedintelui Statelor Unite. O biblioteca disparuta de 2 000 de ani. O organizatie secreta. Si inca una. O lunga istorie de papi mincinosi. Criminali de razboi. Un oras legendar. Agenti cu identitati multiple. O bestie numita „El Diablo“. Si toate numele sale. Doar simpla ei aparitie te face sa incaruntesti pe loc. Un asasin platit care il stie pe dinafara pe Borges. Zece manuscrise disparute ce reapar brusc. Si codurile complicate ascunse in ele. Un urias si un pitic. Si un festin roman. Un basilisc si un sarpe cu pene. O femeie fatala. Un politist care nu poate uita niciodata nimic. Un psihiatru care crede ca 240 de calugari franciscani ii locuiesc creierul. Un om cu parul portocaliu. O poveste cu sclavi. Si cu presedintele lor. Oameni obisnuiti prinsi in intamplari neobisnuite. Un trecut care devine pentru cateva clipe prezent, doar pentru a disparea din nou pentru totdeauna. Cervantes si Eco si Borges. Si peste toate astea, cartile. Toate cartile.
 
UN ROMAN CARE TE VA BANTUI MULTA VREME DUPA CE L-AI CITIT

Roman politist, roman de aventuri, thriller, roman metafizic, roman istoric, desfatare erudita, parodie in cel mai inalt grad, Testamentul lui Abraham este, in opinia mea, o carte inegalabila. Cu acest roman, mai mult chiar decat cu Biblia pierduta, Igor Bergler dovedeste ca e un scriitor extraordinar. Si nu numai pentru literatura romana. – Jean Harris

Testamentul lui Abraham este dovada suprema ca bibliotecile nu ard niciodata, ca fascinantele naratiuni disparate, de la mitologie la Cervantes, de la romanul gotic la neoromantismul lui Stevenson, de la Borges la Eco si de la imaginarul oculto-conspirativ la fervoarea hermeneutica, pentru incepatori, a lui Dan Brown, se inscriu intr-o Mare Naratiune care se sprijina, la randul ei, pe intreaga memorie a umanitatii. Parodia si satira, aluzia subversiva si interogatia grava, tesatura epica, de o acuratete geometrica aproape monstruoasa, imaginarul baroc, frisonul magico-metafizic devin, in mainile lui Igor Bergler, arme paradoxale: devastatoare si fascinante in acelasi timp. Tensiunea la cote maxime a unei epici insatiabile, din care orice evadare devine imposibila, ii imprima cititorului pana si ritmul respiratiei prin fraza alerta, cinematografica.
Suma a tuturor bibliotecilor, noua Biblioteca a lui Igor Bergler nu se mai adreseaza doar memoriei, ci deconstruieste, fecundeaza si reconstruieste intreaga istorie. Printr-o arhitectura unica si irepetabila. De vreo 700 de pagini: Testamentul lui Abraham. – Pavel Susara

Cel care refuza sa citeasca cartile lui Igor Bergler pentru ca au succes seamana cu cei care il resping pe Umberto Eco pentru ca si-a vandut romanele in zeci de milioane de exemplare. – Milo Temesvar

Fragment din roman:

"Cum se exprimasera odata doi politisti mai batrani, aceasta calitate extraordinara era, totodata, si blestemul lui. Ce suferinta trebuie sa fie aceea de a nu putea sa uiti nimic! "Uitarea e cea care ne ajuta sa supravietuim", exprimase melancolic unul dintre acestia, cu ochii aburiti de shot-urile de tequila care cursese in valuri in acea seara.
Si, ca orice personaj aproape de legenda, trebuia sa aiba si el ceea ce se numeste in limbaj de specialitate un main flow, un defect major, o roata lipsa in angrenajul urias care ne pune pe toti in miscare. Aceasta slabiciune a sa erau oglinzile. Nu le putea suporta. Nici vitrinele, cand reflectau ceva. Nimeni nu stia de unde ii venea asta, probabil o trauma din copilarie, se susotea pe la sectie. Singura data cand seful a indraznit sa-l intrebe, la balul din acel an al politiei, a raspuns ciudat si ambiguu: "Oglinda multiplica prostia". Cum oamenii asteptau o dezvoltare a subiectului, adauga pe scurt: "Daca un prost e in fata unei oglinzi, ai dintr-odata langa tine doi prosti, iar daca suntem intr-un balci sau intr-o sala a oglinzilor, prostul asta se poate multiplica la nesfarsit". Atat. De atunci nimeni nu a indraznit sa il mai intrebe nimic despre spaima sa primordiala. "