“In timpul acesta Pafnutie si Thaisa priveau nemiscati, muti, stransi unul in altul, cu sufletele pline de dezgust, oroare si speranta.

    Deodata, calugarul apuca mana comediantei; pasi cu ea peste mesenii beti, cazuti langa perechile impreunate si, calcand in siroaiele de vin si sange raspandit pe podele o tari afara din sala banchetului.

    Ziua se revarsa roza asupra orasului. Colonadele nesfarsite se intindeau de-o parte si de alta a strazii pustii, dominate in departare de cupola stralucitoare a mormantului lui Alexandru. Pe lespezile de piatra ale soselei erau raspandite, ici si colo, coroane desfrunzite si torte stinse. Prin aer trecea adierea racoritoare a marii. Pafnutie isi smulse cu scarba de pe el haina tesuta in aur si, sfasiind-o cu ura, o calca in picioare.

    - I-ai auzit, Thaisa! ii striga el. Gurile lor murdare au scuipat toate nebuniile si toate faradelegile. Pe Creatorul divin a tot ce exista L-au tarat in demoniile diavolilor din Infern, au negat fara teama raul si binele, L-au batjocorit pe Iisus si l-au laudat pe Iuda. Si cel mai infam dintre toti, sacalul intunericului, bestia puturoasa, arianul plin de coruptie si de moarte, si-a deschis gura ca gaura unui mormant. Thaisa, i-ai vazut tarandu-se spre tine asemenea viermilor imunzi, spurcandu-te cu sudoarea lo cleioasa? Ai vazut brutele acelea adormite sub calcaiele sclavilor, ai vazut bestiile acelea impreunate pe covoarele murdarite de boraturile lor? L-ai vazut pe mosneagul acela smintit, raspandind un sange mai netrebnic decat vinul varsat in timpul dezmatului si aruncandu-se la sfarsitul orgiei, in fata Hristosului cel neasteptat? Sa-L laudam pe Domnul! Ai putut sa privesti oroarea in fata si ai vazut cat este de hidoasa. Thaisa, Thaisa, Thaisa, adu-ti aminte de nebunia filosofilor acestora si spune-mi daca vrei si tu sa delirezi ca ei! Aminteste-ti privirile, gesturile, rasetele nedemnelor lor partenere, prostituatele acelea doua, lascive si viclene, iar apoi spune-mi daca vrei sa fii in continuare asemeni lor!”