Cartea Erikai Ada combina doua tendinte ale cercetarii umanistice actuale. Pe de-o parte, ea raspunde interesului marcat pentru chestiuni de metaliteratura si de ideologie literara (identitatea, trauma, esecul, suferinta etc). Pe de alta, isi asuma un demers comparatist, trecand prin oglinzile multiple ale metodologiei critice unul dintre cele mai populare toposuri literare, cel a "omului de stiinta nebun". Tema nu e noua. Ce altceva era Faust, cel din traditia literara germana medievala, si mai tarziu, la Goethe, decat un creator de "monstri"? Intreaga filozofie alchimica a avut drept pilon ideea metamorfozei, a transformarii, a transpunerii intr-o alta forma a materiei si a spiritului. Varianta aleasa de Erika Ada se revendica unei traditii ceva mai recente - de "numai" doua sute de ani. E vorba de modelul care a cucerit Europa incepand cu anul 1818, cand Mary Shelley a publicat romanul Frankenstein, unul dintre culmile goticului si grotescului din literatura occidentala.
 

Demersul isi propune sa sa sistematizeze caracteristicile omului de stiinta "nebun” si sa descopere unde se afla, din punct de vedere cultural, originile sale. In subsidiar, cercetarea s-a deplasat in zona judecatilor etice, nascute din constatarea ca adeseori marele talent stiintific a fost asociat cu judecati morale dezavantajoase ori chiar dezastruoase. - Mircea Mihaies