Într-o dimineață de primăvară, un străin sosește în micul oraș Golden din sudul Statelor Unite. Nimeni nu știe de unde a venit... sau de ce... Numele lui este Theo. Și pune mult mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.

 

La cafeneaua din centru, Theo descoperă o expoziție cu nouăzeci și două de portrete în creion - portrete ale locuitorilor din Golden, realizate de un artist local. Începe să le cumpere, unul câte unul, și să le returneze „proprietarilor de drept“. De fiecare dată se spune o poveste, se naște o prietenie și o viață este schimbată.

 

Scris cu talent și empatie, cu o narațiune care aprofundează semnificația darului - oferit și primit - și a firelor invizibile de bunătate care ne leagă unii de alții, Theo din Golden este un roman despre puterea generozității creative și despre importanța mirării într-o viață trăită cu sens.

 

Poate că nu are noimă, dar ca un lucru să fie bun, cu adevărat bun, trebuie să conțină dragoste. Nici măcar nu sunt sigur că știu ce înseamnă asta, dar cu cât îmbătrânesc, cu atât sunt mai convins. Trebuie să existe dragoste pentru darul însuși, dragoste pentru subiectul reprezentat sau pentru povestea spusă și dragoste pentru public. Indiferent despre ce fel de artă e vorba - sculptură, agricultură, profesorat, avocatură, medicină, muzică sau creșterea unui copil -, dacă nu conține dragoste chiar în miezul ei, poate fi făcută cu pricepere, vandabilă sau populară, dar mă îndoiesc că este cu adevărat bună. Nimic nu este ceea ce trebuie să fie dacă nu are dragoste în miez. - [fragment din carte]