Soarta lui Ion Budai-Deleanu si a capodoperei sale Tiganiada sau tabara tiganilor, terminata intr-o prima forma in anul 1800, reluata si definitivata in 1812, pune inca istoricilor literari probleme multiple.

Viata autorului, cu toate cercetarile intreprinse mai ales in vremea din urma, nu este inca bine cunoscuta, opera, incadrata in curentul Scolii latiniste ardelene, pe care-l incununeaza din punct de vedere literar, continua sa fie considerata un fenomen izolat, rupt de dezvoltarea anterioara a literaturii romane, ca si de miscarea literara contemporana din Moldova si Tara Romaneasca. Publicata in prima varianta abia in 1875-1877 intr-o revista obscura ("Buciumul roman" al lui T. Codrescu) si abia in 1925 in varianta desavarsita, cu negiijente inadmisibile, de Gh. Cardas, Tiganiada nu a fost cu adevarat restituita cititorilor decat in 1953 de J. Byck, primul ei editor critic inainte de Florea Fugariu. Aceste imprejurari au facut pe de-o parte ca literatura romana din secolul al XIX-lea sa nu fie influentata de opera unui mare poet, pe de alta parte ca multa vreme istoria si critica literara s-o ignore, s-o subaprecieze sau s-o admita doar ca pe o curiozitate - Al Piru.