Timp in doi

Timp in doi
Teatrul scris de Carmen Flran are ca tema relatia in cuplu, rolul creatiei in deplasarea spaimei de moarte, angoasa trecerii timpului si superba aventura existentiala privite cu intelepciune si umor. Personajele ei traiesc intens bogatia vietii, cu toata tristetea si maretia ei, incercand sa inteleaga sensul si sa forteze Iimite; personaje nelinistite, dilematice, provocandu-si soarta, cu constiinta desertaciunii dar si a miracolului, etern ratacitori in Marea Calatorie careia ii gasesc neasteptate oaze spirituale.
JUDECATORUL: Si cine ar fi inamicul vostru comun?
EA: Timpul. Ne ataca pe amandoi cu aceeasi tenacitate.
JUDECATORUL: Credeti ca ar fi un motiv de despartire?
EA: Domnule judecator, timpul inseamna chiar despartire. Oricat de intelept ai deveni, oricat ti se pare ca ai inteles rosturile lumii asteia, te desparti cu fiecare clips de tine in sensul ca te apropii de moarte. AS putea spune chiar ca avem doar iluzia timpului. Poate ea el sta pe loc si doar not trecem, vorba grecilor antici.
JUDECATORUL: Lasati grecii in pace! Ca uite unde i-a adus filosofia! Eu m-as ingrijora ca trece timpul si nu rezolvam nimic.
EA: Nici nu ma astept la altceva.
JUDECATORUL: Yad ca aveti mare incredere in Justitie!
EA: Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Cred in orke. Si in
Justitia aceasta, si in cea de sus. Si in aceasta unica
viata de care suntem constienti, si in cea de dupa. Si in
stele, si in nisip. In acelasi timp ma si indoiesc de toate.
JUDECATORUL: Nu ma mir ca va scoateti sotul din minti.
EA: Dimpotriva, incerc sa-1 vindec de spaime.
JUDECATORUL: Ce fel de spaime?
EA: Spaima de viitor, de exemplu. Lui ii e frica de viitor, de ce ne asteapta... Si propun sa lasam totul si sa fugim in lume.
JUDECATORUL: Sa fugiti de ce?
EA: De villa. De tot.
Descrierea produsului
Teatrul scris de Carmen Flran are ca tema relatia in cuplu, rolul creatiei in deplasarea spaimei de moarte, angoasa trecerii timpului si superba aventura existentiala privite cu intelepciune si umor. Personajele ei traiesc intens bogatia vietii, cu toata tristetea si maretia ei, incercand sa inteleaga sensul si sa forteze Iimite; personaje nelinistite, dilematice, provocandu-si soarta, cu constiinta desertaciunii dar si a miracolului, etern ratacitori in Marea Calatorie careia ii gasesc neasteptate oaze spirituale.
JUDECATORUL: Si cine ar fi inamicul vostru comun?
EA: Timpul. Ne ataca pe amandoi cu aceeasi tenacitate.
JUDECATORUL: Credeti ca ar fi un motiv de despartire?
EA: Domnule judecator, timpul inseamna chiar despartire. Oricat de intelept ai deveni, oricat ti se pare ca ai inteles rosturile lumii asteia, te desparti cu fiecare clips de tine in sensul ca te apropii de moarte. AS putea spune chiar ca avem doar iluzia timpului. Poate ea el sta pe loc si doar not trecem, vorba grecilor antici.
JUDECATORUL: Lasati grecii in pace! Ca uite unde i-a adus filosofia! Eu m-as ingrijora ca trece timpul si nu rezolvam nimic.
EA: Nici nu ma astept la altceva.
JUDECATORUL: Yad ca aveti mare incredere in Justitie!
EA: Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Cred in orke. Si in
Justitia aceasta, si in cea de sus. Si in aceasta unica
viata de care suntem constienti, si in cea de dupa. Si in
stele, si in nisip. In acelasi timp ma si indoiesc de toate.
JUDECATORUL: Nu ma mir ca va scoateti sotul din minti.
EA: Dimpotriva, incerc sa-1 vindec de spaime.
JUDECATORUL: Ce fel de spaime?
EA: Spaima de viitor, de exemplu. Lui ii e frica de viitor, de ce ne asteapta... Si propun sa lasam totul si sa fugim in lume.
JUDECATORUL: Sa fugiti de ce?
EA: De villa. De tot.
Detaliile produsului