Ceea ce ne intereseaza pe noi nu este cum socoteste si cum denumeste taranul roman tim­pul si unitatile lui, ci ne intereseaza ce este tim­pul pentru el, ce inseamna acest fenomen atat de prezent in viata sa. Pentru a putea face aceasta cercetare a trebuit sa mergem acolo unde puteam gasi datele necesare, adica in constiinta omului, viata sa interioara. Cercetarea noastra merge catre cunoasterea mecanismului de gandire al taranului, catre elementele intelectuale si emo­tionale care stau la temelia timpului asa cum traieste si il exprima in deosebite forme satul romanesc. In prima parte am incercat sa facem pe cat ne‑a fost posibil mai stransa o descriere a fenomenului timp, asa cum se infatiseaza el in viata spirituala a taranului, asa cum se prezinta obiectivat in formele si expresiile firesti ale satu­lui. In partea a doua am incercat sa patrundem mai adanc; mai adanc daca analizam pe un plan abstract despicand realitatea dupa unele libertati ale mintii noastre poate sa insemne o mai pre­tioasa contributie la rezolvarea problemei decat prezentarea concreta si vie a fenomenului asa cum am facut in prima parte. - Ernest Bernea