Pentru o viata traita in ritmul rugaciunii

In invatatura ortodoxa, tot omul este chemat la viata vesnica in Imparatia cerurilor, adica in comuniune cu Dumnezeu si cu sfintii Sai. Pe pamant, locul unde se desfasoara, prin excelenta, intalnirea cu Dumnezeu, este lacasul de inchinare – sfanta biserica! Timpul petrecut aici, in casa Domnului, aduce binecuvantare si grabnic ajutor.

Insa nu putem sa ne infatisam si sa-I slujim Domnului oricum. Cuvantul psalmistului este edificator in acest sens: „Slujiti Domnului cu frica si va bucurati de El cu cutremur” (Ps. 2, 11). O atitudine de evlavie si de constientizare a prezentei lui Dumnezeu trebuie sa fie intarita si de o anume asezare a slujbelor sfinte. Iar „pentru ca Dumnezeu nu este al neoranduielii” (I Cor. 14, 33), in Biserica Ortodoxa sfintele slujbe ocupa un loc aparte. Frumusetea si bogatia lor de intelesuri inlesnesc, marturisesc si accentueaza trairea duhovniceasca a crestinilor. Sfantul Iustin Popovici constata, pe buna dreptate, ca „in slujbele Bisericii totul este ceresc-pamantesc, Dumnezeu-omenesc; totul uneste pe Dumnezeu cu oamenii, cerul cu pamantul, timpul cu vesnicia; toate cele pamantesti traiesc prin cer, tot ce este vremelnic traieste prin vesnicie, tot omul traieste prin Dumnezeu”. 

Slujba din biserica este rugaciune comuna, o impreuna-glasuire a credinciosilor ce-L cheama pe Dumnezeu. Lucrare esentiala in viata omului, rugaciunea publica a avut si are forma si continut distinct, functie si de anumite momente, „la sarbatori si la celelalte zile cuvioase” (I Mac. 12, 11). Prin structura ei, prin buna curgere a cuvintelor inspirate de Duhul Sfant, se apropie Cerul de pamant. Partasi fiind la aceasta cutremurare taborica, spunem si noi, o data cu psalmistul: „Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea” (Ps. 33, 1). Acest „pururea” inseamna ca toata viata noastra este chemata la a fi traita in ritmul rugaciunii.

De-a lungul unei zile liturgice, exista o succesiune bine intocmita de momente sfinte, functie si de pozitionarea acesteia de-a lungul anului liturgic. Incepand din perioada apostolica, de-a lungul veacurilor, s-au cristalizat anumite norme referitoare la timpul si la desfasurarea sfintelor slujbe. Astfel, pentru buna desfasurare a cultului divin public si pentru a pastra unitatea de credinta si de ritual, in cadrul Bisericii au fost publicate carti precum Ceaslovul, Mineiul, Octoihul, Penticostarul, Triodul, Liturghierul etc. Dintr-o necesitate practica, Sfintii Parinti au alcatuit si asa-numitele tipice, adevarate indrumare pentru rugaciunea de obste a Bisericii. Dintre cele mai cunoscute astfel de lucrari normative, amintim Tipicul Sfantului Sava si Tipicul de la Constantinopol.

Avand in vedere complexitatea slujbelor si multitudinea de carti necesare pentru buna desfasurare a lor, cantaretii bisericesti si preotii, incepatori ori cu o indelungata activitate liturgica, se afla uneori in dificultate. Pentru a veni in ajutorul lor, Preacuviosul Arhimandrit Dosoftei {cheul, mare ecleziarh al Catedralei Mitropolitane din Iasi, alcatuieste, de mai multi ani incoace, un Tipic bisericesc zilnic. El cuprinde randuieli si indrumari tipi-conale pentru fiecare zi a anului, usurand astfel truda celor de la strana bisericii sau a slujitorilor de la sfantul altar. Acest Tipic este, totodata, un instrument util si o lucrare de referinta si pentru biblioteca celui care studiaza teologie.

Rugam pe Dumnezeu Cel in Treime slavit si laudat sa binecuvinteze pe toti cei care au contribuit la aparitia acestei lucrari si pe toti cei care vor beneficia de ea! Nadajduim sa fie un bun indrumator pentru rugaciunea din biserica, dar si o implinire, peste veac, a indemnului „apostolului neamurilor” ca „toate sa se faca cu cuviinta si dupa randuiala” (I Cor. 14, 40).

† TEOFAN

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei