Oamenii aruncau nisipul de zor si cel mai inimos, desi cu spor mai mic, parea Ismail. Bucatarul se opintea in lopata, si-i povestea, gafaind, lui Haralamb, ca Ieremia stia, - mai fusese pe la turci, - cum se fac adevaratele saraigli la Stambul:

- Voi nu stim ce estem saraigli; voi spuneam sarailie! Hi-hi-hi!

In dispretul lui pentru cofetarii ghiauri, Ismail ii amintea ascultatorului ca mancase odata, la Galati sau Braila, o asemenea sarailie si pe urma trei zile bause apa cu vadra, fara sa-si potoleasca setea si sa-i treaca sughitul. A, cu totul altceva se facea la Stambul!...