Dincolo de povestea in sine care m-a captivat si m-a tinut strins legata de carte pana la final (am citit cartea in doua felii de lectura sustinuta!), mi-a placut stilul personajului principal, imbibat in ironie si, mai ales, autoironie.

Probabil tema principală a cărții este întâlnirea. O norocoasă întâlnire îi duce față în față pe Ossyan și pe narator care îi ascultă povestea. De-a lungul vieții apar acele mici puncte, providențiale, care reușesc să aducă marile schimbări. El reușește să fie la locul potrivit, se întâlnește cu persoane care îl ajută să meargă mai departe și să se maturizeze. În același timp, Maalouf vorbește despre despărțire, despre pierderea persoanelor și momentelor importante și despre felul în care trăiești după o asemenea traumă. De asemenea, prin Ossyan, vedem explorată și tema demnității, a reacției în fața unor situații nefavorabile. Nu în ultimul rând apare și tema familiei, a relațiilor de sânge întărite printr-o dragoste ce transcende timpul, războiul și orice graniță.

Ossyan se supune ordinelor date de Bertrand conform caruia trebuie sa imparta diverse biletele fara sa fie vazut, sa scrie pe zidurile orasului cu creta, iar cand "banda" lui Bertrand ajunge sa isi creeze propriul ziar, Ossyan participa la impartirea ziarelor prin oras. Intr-o zi, crezand ca este urmarit se vede nevoit sa plece. Astfel el pleaca la alti membrii a-i "bandei", Daniele si Edouard unde o cunoaste pe Clara. Ossyan isi alege un nume de rezistenta : Baku, cum ii spunea bunicul sau cand era copil. De asemenea, el este nevoit sa isi schimbe identitatea de tot.

Sunt momente în care rămâi fascinat de o carte și reușești să pătrunzi în atmosfera și timpul paginilor, desprinzându-te de lumea înconjurătoare. Autorii care reușesc această performanță își deschid sufletul și permit să vezi neecranat atelierul de pictură în care se concepe povestea. Și acel crâmpei de altă lume se lipește de tine

Suntem purtați într-un periplu prin timp, prin spațiu și prin viața unui om în căutarea unui rost în viață. Născut într-o familie ocolită de noroc și neobișnuită, tânărul Ossyan dorește să studieze, în vreme ce se vede împins de la spate de tatăl său pentru a lua mantaua neclară a revoluționarului. Refuză acest rol și pleacă în Franța pentru a studia medicina, cu complicitatea surorii sale. Acolo însă Istoria îi conferă un rol deosebit și toate planurile se schimbă de vreme ce el descoperă un scop mai mare, eroismul, camaraderia și mai important dragostea…

Probabil tema principală a cărții este întâlnirea. O norocoasă întâlnire îi duce față în față pe Ossyan și pe narator care îi ascultă povestea. De-a lungul vieții apar acele mici puncte, providențiale, care reușesc să aducă marile schimbări. El reușește să fie la locul potrivit, se întâlnește cu persoane care îl ajută să meargă mai departe și să se maturizeze. În același timp, Maalouf vorbește despre despărțire, despre pierderea persoanelor și momentelor importante și despre felul în care trăiești după o asemenea traumă. De asemenea, prin Ossyan, vedem explorată și tema demnității, a reacției în fața unor situații nefavorabile. Nu în ultimul rând apare și tema familiei, a relațiilor de sânge întărite printr-o dragoste ce transcende timpul, războiul și orice graniță.

Sunt momente în care rămâi fascinat de o carte și reușești să pătrunzi în atmosfera și timpul paginilor, desprinzându-te de lumea înconjurătoare. Autorii care reușesc această performanță își deschid sufletul și permit să vezi neecranat atelierul de pictură în care se concepe povestea. Și acel crâmpei de altă lume se lipește de tine. Suntem purtați într-un periplu prin timp, prin spațiu și prin viața unui om în căutarea unui rost în viață. Născut într-o familie ocolită de noroc și neobișnuită, tânărul Ossyan dorește să studieze, în vreme ce se vede împins de la spate de tatăl său pentru a lua mantaua neclară a revoluționarului. Refuză acest rol și pleacă în Franța pentru a studia medicina, cu complicitatea surorii sale. Acolo însă Istoria îi conferă un rol deosebit și toate planurile se schimbă de vreme ce el descoperă un scop mai mare, eroismul, camaraderia și mai important dragostea…

Probabil tema principală a cărții este întâlnirea. O norocoasă întâlnire îi duce față în față pe Ossyan și pe narator care îi ascultă povestea. De-a lungul vieții apar acele mici puncte, providențiale, care reușesc să aducă marile schimbări.

Suntem purtați într-un periplu prin timp, prin spațiu și prin viața unui om în căutarea unui rost în viață. Născut într-o familie ocolită de noroc și neobișnuită, tânărul Ossyan dorește să studieze, în vreme ce se vede împins de la spate de tatăl său pentru a lua mantaua neclară a revoluționarului. Refuză acest rol și pleacă în Franța pentru a studia medicina, cu complicitatea surorii sale. Acolo însă Istoria îi conferă un rol deosebit și toate planurile se schimbă de vreme ce el descoperă un scop mai mare, eroismul, camaraderia și mai important dragostea…

Asta e efectiv una dintre cărțile mele preferate, iubesc tot la ea, plot-ul, modul în care este scrisă, personajele, întorsăturile de situație, absolut TOT. E divină și o recomand cu drag alături de piesa asta pe care am ascultat-o în timp ce o citeam.

Asta e efectiv una dintre cartile mele preferate, iubesc tot la ea, plot-ul, modul in care este scrisa, personajele, intorsaturile de situatie, absolut TOT. E divina si o recomand cu drag alaturi de piesa asta pe care am ascultat-o in timp ce o citeam. Imi aminteste mereu de ea si ma bucur foarte mult, imi da un feeling misto.

Asta e efectiv una dintre cărțile mele preferate, iubesc tot la ea, plot-ul, modul în care este scrisă, personajele, întorsăturile de situație, absolut TOT. E divină și o recomand cu drag