Aflat sub influenta directa a prozei dostoievskiene si proustiene, romanul descrie dragostea fara margini a unei mame pentru fiul ei bolnav de hemofilie. Prin intermediul anchetei politiste asupra unei crime care se dovedeste doar un accident tragic, iese la iveala adevarata crima a printesei Olga Arbelina, exilata in Franta dupa revolutia bolsevica din 1917 – acceptarea, la inceput disperata, apoi exaltata, a iubirii incestuoase a propriului fiu. Evocarea destinului printesei Arbelina devine incetul cu incetul o meditatie tulburatoare asupra libertatii individului, asupra autenticitatii si sensului vietii.