Sunteţi curiosi să aflaţi cum arată biblioteca unui scriitor? Câte volume conţine? Care este cartea, din biblioteca personală pe care o îndrăgeşte cel mai mult? Sunteţi curios să aflaţi ce cărţi şi-au propus scriitorii români să citească în perioada următoare? Vă doriţi să aveţi în biblioteca proprie cărţi cu autograful autorului? Începând din 01.02.2013, Libris propune proiectul Lumea cărţilor din perspectiva scriitorului, proiect care aduce mai aproape de public cei mai importanţi scriitori români ai momentului. Scriitorul care isi dezvăluie relația sa cu lectura și biblioteca personală în această lună este… DAN LUNGU. Dan Lungu (n. 1969, Botosani), conferentiar la Catedra de Sociologie, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iasi, este unul dintre cei mai apreciati si mai tradusi scriitori din noua generatie, carti ale sale fiind publicate in zece limbi: franceza, germana, italiana, spaniola, poloneza, slovena, maghiara, bulgara, greaca si turca. A facut studii postdoctorale de sociologie la Sorbona si a fost redactor al revistei Au Sud de l’Est (Paris). In 1996, initiaza la Iasi grupul literar Club 8. In 2001 si 2002, redactor-sef al revistei de cultura Timpul. In 2005, face parte din grupul de scriitori romani invitati la „Les belles étrangères”, Franta. La Polirom a mai publicat doua volume de proza scurta, Baieti de gasca (2005) si Proza cu amanuntul (editia a II-a, 2008), si romanele Sint o baba comunista! (editia I, 2007; editia a II-a, 2010, editia a III-a, 2011; cartea se afla in curs de adaptare cinematografica in regia lui Stere Gulea, avindu-i ca protagonisti pe Luminita Gheorghiu, Marian Ralea si Ana Ularu, iar versiunea ei franceza a fost dublu nominalizata la Premiile Europene Jean Monnet, Franta, 2008), Cum sa uiti o femeie (editia I, 2009; editia a II-a, 2010; editia a III-a, 2011) si In iad toate becurile sint arse (2011). Tot pentru Polirom a coordonat, alaturi de Radu Pavel Gheo, volumul colectiv Tovarase de drum. Experienta feminina in comunism (2008), iar alaturi de Lucian Dan Teodorovici – Str. Revolutiei nr. 89 (2009). I se monteaza piesele Cu cutitul la os (Green Hours, Teatrul Luni, 2002), Nunta la parter (spectacol-lectura la Teatrul Odeon, 2003; spectacol-lectura la Teatrul Luceafarul, Iasi, 2006, in cadrul proiectului DramatIS) si Vrajitoarea pofticioasa (piesa pentru copii, Teatrul Luceafarul, Iasi, 2008). Piesa La multi ani!, parca asa se spune, nu? a fost una dintre cistigatoarele Bursei de texte noi Dramafest, editia 2008. Este distins cu Premiul Societatii Junimea pentru activitatea literara pe 1993, Premiul Editurii Nemira pentru proza scurta (1997), Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut in proza (1999), Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalitatii, ca reprezentant al Clubului 8 (2001), Premiul USR, filiala Iasi, pentru proza (2005), Premiul „Vasile Pogor” al Primariei Municipiului Iasi pentru activitatea literara (2007), Personalitatea cul­turala a anului (2009), Premiul USR, filiala Iasi, pentru proza (2010), Premiul pentru proza la Colocviul Tinerilor Scriitori (Alba-Iulia, 2011). In 2011, statul francez i-a acordat titlul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” pentru contributii la imbogatirea patrimoniului cultural francez. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.

LIBRIS.RO: Sunteţi bibliofil? Cum arată biblioteca dumneavoastră? Câte volume conţine? Care este cea mai valoroasă carte pe care o aveţi în bibliotecă? Care este cartea, din biblioteca personală, pe care o îndrăgiţi cel mai mult? De ce?

DAN LUNGU: Nu cred că există scriitor care să nu fie îndrăgostit de cărţi. Să le pipăie, să le adulmece, să le poarte prin toate buzunarele… Aşadar, nici eu nu fac excepţie. Biblioteca părinţilor mei a fost destul de săracă, un raft cu câteva volume, dar care are un halou luminos în memoria mea afectivă. Este, în definitiv, prima mea bibliotecă, din care a supravieţuit o carte hrentuită despre făcutul dulceţurilor şi punerea murăturilor pe iarnă. Pe parcurs, am îmbogăţit-o cu cărţi luate din vagoanele cu maculatură din gară şi cu cele cumpărate din banii de mâncare pentru şcoală, pe care îi primeam zilnic din mâna mamei. Prin liceu, Dumnezeu mi-a pus mâna în cap, cum ar spune tata, şi mi-au fost publicate două pagini de proză în SLAST, Suplimentul Literar Artistic al Scânteii Tineretului. Numai cine a trăit pe vremea aceea ştie ce înseamnă asta. Am primit drepturi de autor de peste 300 de lei. Desigur, am spart toţi banii pe cărţi. M-am simţit minunat!

Apoi a urmat un întreg şir de biblioteci. Am stat luni, ani în biblioteci universitare ca într-o a doua mea casă. De fapt, oriunde găsesc o carte bună mă simt acasă. De aceea nu mi-e frică de călătoriile lungi, care unora le par plicticoase. Este suficient să aplec ochii peste paginile tipărite şi, hop!, intru în locuinţa mea secretă, unde nu mă deranjează nimeni.

Acum am mai multe biblioteci: cea părintească, cea personală, cea de la casa de vară şi…biblioteca de pe laptop. În aceasta din urmă ţin în principal cărţile şi articolele ştiinţifice. Printre cele mai valoroase exemplare pe care le am se numără un volum de poezie al lui Mihai Ursachi ce are o dedicaţie către Tereza Culianu. Cât priveşte carte cea mai dragă, este un manual de citire al surorii mele, pe care am buchisit în copilărie…

LIBRIS.RO: Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare?

DAN LUNGU: Imediat ce am un strop de timp liber, citesc. Prefer, desigur, literatura, dar citesc şi multe articole ştiinţifice sau presă. În perioada următoare voi reciti din clasici – Flaubert, Kafka, Musil ş.a. – pentru cursul de scriere creativă pe care l-am început la Iaşi.

LIBRIS.RO: Cum vedeţi autorii români în contextul literaturii universale?

DAN LUNGU: Nu trebuie să o ascundem, literatura română este mult prea puţin cunoscută în străinătate. Arborele genalogic al receptării în diferite limbi este firav, iar numărul traducătorilor este insuficient. Institutul Cultural Român de sub conducerea lui Horia Roman-Patapievici a făcut lucruri admirabile, care începuseră să pună pe orbită internaţională literatura română, însă, după cum ştiţi, lucrurile s-au schimbat, şi nu în bine.

LIBRIS.RO: Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteţi spune pentru a-i determina să vă lectureze cărţile? Cum îl recomandă Dan Lungu pe Dan Lungu?

DAN LUNGU: Hmmm, greu de spus… E un autor care poate mulţumi deopotrivă cititorii sofisticaţi şi pe cei simpli, care are umor şi care atacă în romanele sale teme delicate. Dacă ar fi să cred sutele de mesaje primite, e un scriitor care, înainte de toate, nu plictiseşte.

LIBRIS.RO: Dacă nu aţi scrie, cum altfel v-aţi elibera de “chemarea muzelor”?

DAN LUNGU: Mi-ar fi plăcut să cânt, dar urechea mea e la fel de muzicală ca un ghem de lână. Probabil aş grădinări sau aş face sport. Probabil atletism. Adolescent fiind, îmi plăcea să alerg de unul singur kilometri întregi…

Interviu realizat de Loredana Tudor, pentru www.libris.ro.