Tot inainte - Ioana Nicolaie

Sunt a patra din cei doisprezece copii ai unei mame eroine. O vreme am crezut ca toate greutatile prin care-am trecut in copilarie m-au facut mai puternica. Dar azi stiu ca taietura facuta in scoarta copacului tanar nu poate decat sa creasca, oricat ne-am lupta sa schimbam asta. Si creste. - Ioana Nicolaie

 

Suntem in ultimul deceniu de comunism, cu strangularile si iluziile lui. Continuand saga familiei pe care cititorul o stie deja din Pelinul negru si Cartea Reghinei, Ioana Nicolaie ne spune in acest nou roman povestea Arseniei. Copilul traieste sub o dubla presiune, a discursului oficial absurd si a lumii patriarhale in care s-a nascut, si se lupta sa-si gaseasca un drum in viata. Intamplarile prin care trece, cu aura lor de poezie si fantastic la-nceput, cu greutatile tot mai mari pe masura ce creste, se infasoara pe intrebarea cu raspuns greu de lamurit: ce-o asteapta mai departe, in viata, ce-o sa se faca ea cand va fi mare? Femeie de serviciu la blocurile gri din oras, fotograf, sportiva, gestionara, profesoara?

 

Roman psihologic, empatic si bine dozat la nivelul emotiei, desfasurat in acelasi decor mitic si in acelasi timp cat se poate de realist al unui orasel din Nord, Tot inainte este o marturie puternica despre monstruozitatea comunismului romanesc, care a frant milioane de vieti, visuri si destine.

Fragment din cartea "Tot inainte" de Ioana Nicolaie:

"Traiam in Republica Socialista Romania si ne indreptam spre comunism in zbor, cum zicea cantecul de la radio. Dar cum crestea comunismul si de ce nu era el totuna cu socialismul nu-mi puteam explica nicicum. Iar scoaterea dintilor in clasa a treia, la Magura, pe scaunul de la catedra, nu era cel mai rau lucru, fiindca puteai dupa aceea sa pleci acasa de la restul orelor ca sa-ti ingrijesti falca grozav de dureroasa. Pe cand vaca galbena, asta da, a fost o cu totul altfel de intamplare. Fiindca de vaca asta s-a legat strans chiar comunismul despre care auzeam de cel putin douazeci de ori pe zi la radioul care mergea aproape continuu. Cand i-a pus mama primele baterii eu am topait pe lavita, turai si tura, iar mama m-a rotit ca pe-o cutie cu marmelada.

Cum victoriile se numeau socialiste, dar se datorau comunistilor, m-am pomenit buna zi ca o intreb pe mama:

- Dar ce e comunismul?!

Mama, uriasa, se lupta sa hraneasca animalele, mai precis pe cele doua vaci, una neagra si una galbena, care isi ridicau botul umed din iesle. Ma temeam pe-atunci de coarnele lor, de aceea, mai tarziu, fratele meu Viorel le-a scos la pasune, nu eu, care am primit in grija mieii. Daca apucam sa le vad ochii sticlosi si in acelasi timp plini de o catifea maronie, nu-mi mai venea sa ies in curtea batatorita, scaldata in lumina inca din zori si pana cand soarele se ascundea dupa dealul cusut cu ace de brad. Cu vaca galbena te puteai juca dupa pofta inimii, n-ar fi impuns pe nimeni niciodata. Inca nu aflasem mai nimic despre cea mai frumoasa statiune balneo-climaterica, cea in care avusesem norocul sa vin pe lume, cu apele ei minerale bune pentru toate bolile, de la ulcere obisnuite la felurite cancere, cu hotelul Hera si cu miraculoasele baze de tratament.

- Comunismul, baita draga, e timpul asta, mi-a raspuns mama atunci, oprindu-si in aer bratele pline de otava.

Baita insemna de fapt baiata. La varste mici semanam toti, baiti sau baite, purtam aceleasi hainute, aveam aceleasi priviri albastru-adanci, aceleasi intrebari si aceeasi paine cumparata greu, dupa ceasuri de asteptare la cozi, peste care intindeam salvaita, adica dulceata de prune facuta de mama, ca sa prefiram la sfarsit branza sarata. Si sa ne doara stomacul numai un pic, cat sa stii ca-l ai.

- O sa afli ce-i comunismul cand vei merge la scoala, a continuat ea. Si-o sa primesti cravata, asa, ca fratii tai. Si-o sa poti citi. Si...

- Cand o sa cresc vreau sa ma fac comunista! am intrerupt-o vesela nevoie mare. O sa fiu cel mai strasnic pionier.

Mama s-a uitat lung la mine si dintii cei mari ai vacii galbene i-au inhatat degetele odata cu smocul de fan. Putea sa i le si rupa, ce s-o fi intamplat cu ea?

- Fart, fart! a sarit mama in laturi.

Din fericire, nu se vedea nici o zdrelitura pe piele. Dar comunismul o amenintase usor, cat sa o puna in garda. Din ceasul acela stravechi, vaca galbena, care avea sa-mi placa, exceptandu-l pe Ociuc, cainele cu care ma jucam in cusca, cel mai mult dintre animalele noastre, s-a legat un timp de un comunism rumegator si bland, care da destul de mult lapte, lapte ce trebuie trimis desigur la centrele de colectare, ca mai apoi sa ajunga la export ca sa se plateasca din el datoria tarii si sa fim in sfarsit liberi de jug, un comunism ce trebuie scos la pasune, fiindca altfel mugeste cu disperare, care trebuie adapat in galeti mari de trei ori pe zi si care, daca te vede cu broboada pe cap, te azvarle cat colo, ce miere o avea inauntru trecutul, de tragem la el ca niste muste, in loc sa ne pregatim de cel mai minunat viitor? Si vaca asta galbena nu doar ca era mai blanda decat vaca neagra, si mai mare, dar daca o priveai de aproape nu puteai sa nu te intrebi cum de avea o astfel de culoare si un fir de par deloc aspru, si cum de nu te loveste cu picioarele dinapoi, nici macar atunci cand are ugerul umflat de la vreo muscatura de nevastuica.

Comunismul asta galben s-a intins peste cativa ani, amestecandu-se cu bataia dintr-un salon de spital, cu piciorul rupt si-o poza mucegaind langa placaj, cu atatea compuneri si poezii recitate, cu insignele in care-i prins cel mai mandru drapel, cu jur sa fiu un pionier de nadejde, cu tovarasa Sasz, la care tin din tot sufletul, mai ales ca o sa cresc si-o sa ma despart intr-o buna zi de ea, dar si cu socialismul dintilor scosi la Magura, si nu pentru ca asta ar fi fost regula, ci pentru ca unii invatatori pot fi, pana sa ajunga directori, plini de zel. Sa fii felcer cu niste copii care n-au cum sa cracneasca inaintea ta e lucrul cel mai lesne din lume. Ai bat cioplit, iar cand te plictisesti il scoti in fata pe cate unul, mai mare si mai dintre codasi, iei aratatorul de la harta iubitei noastre patrii, si daca nu stie il lovesti pana-i faci vanataie in palma.”