Publicata in 1975, Tradarea Occidentului izvoraste din aceeasi viziune critica de o extrema luciditate (admiratorii l-au si numit de altfel „omul care a prevazut tot”) asupra societatii. Polemizand cu denigratorii inversunati ai Occidentului si ai valorilor acestuia (a fi „antioccidental” n-a incetat sa fie o moda nici astazi), cu apologetii irationalismului si ai „primitivismului”, Ellul  nu contesta insa criza profunda prin care trece Occidentul actual. In opinia sa, civilizatia si cultura occidentala si-a tradat propriile valori (pe care le-a inventat si le-a raspandit pretutindeni), respectiv ratiunea, individul si libertatea, pe care, in numele eficientei, le-a substituit prin „inlocuitorii” care le reproduc aparentele, dar reprezinta in realitate tocmai contrariul acestor valori. Iar diagnosticul lui Ellul este de o gravitate extrema, este un „strigat in pustiu”, pe care cei mai multi prefera sa-l ignore din lasitate sau din teama disconfortului psihic in care te instaleaza viziunea dezabuzata a ganditorului: „Vad Europa mergand cu pasi mari catre sfarsitul ei.