Traditii la superoferta. Intre socoteala din agentie si cea de la raft

Deviza antropologiei alimentatiei, o societate intr-o farfurie, nu este nici gratuita, nici pretentioasa. O alimentatie intr-o reclama nu este altceva decit prelungirea la fel de indreptatita a primei devize atunci cind societatea cu pricina este una de piata. Imbinind o cunoastere de publicitar, o experienta de cumparator si o perspectiva de antropolog, Florin Dumitrescu citeste pentru noi etichetele publicitatii alimentare pentru a ne explica de ce si cum s-a nascut acest trend relativ recent al produselor traditionale si cum se face marketizarea acestuia. - Vintila Mihailescu
Fragment din cartea Traditii la superoferta, de Florin Dumitrescu

"Avansul pe care il au multinationalele in fata companiilor locale si companiile respective in fata producatorilor mici si mijlocii marcheaza endemic dezvoltarea retailului romanesc postsocialist. Contextul politico-economic al tranzitiei a favorizat accesul marilor operatori la rutele majore si la fluxurile mediatic-comerciale principale, in momentul deschiderii pietei autohtone catre circuitul global de marfuri si capital (Bogdan, 2010).
In acest timp, initiativa locala a fost mai degraba inhibata, marginalizata si impinsa catre sectorul economiei informale. Micii producatori, mestesugarii si cultivatorii terroir-ului, impiedicati sa se dezvolte in perioada socialista, au supravietuit constringerilor politice venite din partea institutiilor etatiste si cooperativiste, "descurcindu-se" in semiclandestinitatea micii productii artizanale. Dupa 1990, acest sector artizanal, desi liber (in mod oficial) sa se dezvolte, in conditiile unei cereri firesti a consumului local, sufera alte forme de represiune politica in conditiile unei piete concurentiale, dar dominate de lideri ai pietei internationale.
In acest peisaj, un culoar oportun este identificat de catre fostele unitati regionale ale centralelor de industrie alimentara (care controlau si retelele locale de colectare si procesare). Putin inainte de anul 2000, aceste entitati industrial-comerciale, intre timp complet privatizate si recapitalizate, isi dezvolta distributia si retailul pina la nivel national.
Este momentul in care marketerii acestor companii constientizeaza avantajul competitiv pe care il pot avea in fata brandurilor multinationale: savoarea locala, gustul remanent cu care produsele si sortimentele lor sint prezente in constiinta publicului consumator.
Este momentul lansarii primelor branduri nationale cu tusa locala care fac apel la traditii.
Este momentul in care se inregistreaza primele forme de supermarketizare a traditiilor. "