Padurile din Virginia de vest gazduiesc cea mai mare Academie militara din stat, locul unde se ascund cele mai mari secrete si unde eroina isi dezvolta o personalitate noua, bazata pe minciuni.
Insa cand Jay Davis ii devine instructor si supraveghetor, totul se schimba.

Tanar, dur si egoist, acesta pare sa stie mai multe despre ea decat stie ea insasi, si cand adevarul iese la iveala, viaţa celor doi se schimba drastic.
Fragment din romanul "Tratament special vol.1: Anna" de Davine M. Vesco, Lexi B. Newman

"Ajung repede la cabana mea si, fara vreo jena, cotrobai in partea lui Maddy de sifonier. Nu am nicio sansa sa gasesc ceva gros la mine.
Imprumut un fes – pe care mi-l pun direct pe cap – o pereche de manusi si ii iau pana si rucsacul de sub pat. Ies in pragul usii, dar intru inapoi cand trei instructori trec vorbind despre nu stiu ce walkie-talkie. Din filme stiu ca sunt un fel de aparaturi de comunicare si mi-ar prinde de minune unul.
Imediat ce trec, ies din cabana si dau fuga pe poteca, spre porti. Din fericire nu ma mai intalnesc cu nimeni si pot trece nestingherita pe terenul baietilor. Sunt suficient de desteapta, incat sa mai iau niste lucruri care pot fi folositoare, dar am uitat sa ma interesez care e cabana lui Davis. Ma opresc in loc si ma invart in jurul axei mele ca o idioata.
- Blondo!
Salvarea mea vine prin prezenta lui Cole. Sta si se uita ciudat la mine, de parca sunt un pui de pasare ratacit.
- Ce faci aici?
- Caut cabana lui Davis. Imi zici tu care e?
- De ce o cauti? ma intreaba iar, indicandu-mi in acelasi timp cabana din fata mea.
Pornesc cu pasi repezi spre ea, lasandu-l pe Cole in mijlocul drumului.
- Iti spun mai tarziu!
Gasesc usa descuiata si, cum pasesc de prag, mirosul care a devenit familiar pentru mine imi umple narile si mai ca imi vine sa ma intind pe ingustul coridor, fericita.
Insa, cum situatia e indeajuns de rea, iar eu tocmai am intrat prin efractie, caut sa ma grabesc.
Intru in camera si ochii mi se maresc de uimire, dar si de ciuda, cand vad imensul pat in care doarme Corbul. Spre deosebire de asta, al meu e de patru ori mai mic.
Imi trece prin gand sa ma intind putin, dar chiar inainte sa o fac, observ geaca groasa cu gluga, abandonata pe un scaun de langa sifonier. O iau, o impachetez si o ingramadesc in rucsac, apoi trec la a controla prin sertarele noptierei.
Sortii imi zambesc din nou si tip scurt de bucurie. Scot din primul sertar un walkie-talkie perfect functionabil, un pistol cu rachete semnalizatoare si o lanterna. Le indes si pe ele in rucsac si plec.
Stiu ca fac cea mai mare tampenie sa ma avant de una singura prin padure, noaptea si pe o ninsoare abundenta. Sunt constienta ca fundul meu va avea de suferit din mai multe pricini, incluzand si o bataie buna pentru ipostaza in care m-a prins. Aveam sa o iau pe coaja mai rau decat o luam de la tata, cand eram mica.
Orice copil a fost batut cand era mic, insa eu continuam sa o caut cu lumanarea si la varsta asta, de parca nu mi-e de ajuns ca nimeni din Academie nu ma suporta, in afara de Maddy - care continua sa se tina dupa mine, desi i-am spus clar ca nu putem fi prietene. "