Cristalizat normativ mai ales în ultimele cinci decenii, conceptualizat teoretic și perceput practic într-un orizont de timp scurt, dar fecund și novator ideatic, Dreptul mediului se manifestă în prezent ca fiind cea mai dinamică, mai expresivă și principala purtătoare a progresului specific dintre ramurile sistemului juridic, marcată de dificultățile, dilemele și incertitudinile tranziției ecoclimatice, ca opțiune fundamentală a devenirii civilizaționale.

 

Cuprinzând ansamblul reglementărilor juridice privind protecția naturii și conservarea biodiversității, combaterea poluării și a schimbării climatice și utilizarea durabilă a resurselor naturale, structurat de dreptul uman la mediu și de principiile ferme (prevenire, precauție, poluatorul plătește, informarea și participarea publicului) și dispus într-o ecuație proprie la nivel național, regional (unional-european) și internațional, cu o puternică vocație universală, integratoare, el reprezintă o componentă majoră a dreptului contemporan, aflată în plină expansiune tematică și afirmare practică a valențelor proprii.

 

Cu un dispozitiv reglementar impresionant, format din peste 800 de tratate internaționale (din care circa 300 multilaterale), aproximativ 300 de acte legislative și alte reglementări unional-europene și sute de acte normative naționale, dezvoltat creator printr-o jurisprudență evolutivă relevantă (națională, dar și a CEDO sau CIADO), certificat, clarificat și explicat prin avize consultative de autoritate (în frunte cu cel istoric din 23 iulie 2025 al CIJ) sau de o doctrină în plină dezvoltare, „juridicul ecologic” își îmbogățește conținutul, diversifică semnificațiile și își adaugă noi dimensiuni, în interacțiunea dinamică cu emergența noilor provocări globale, precum schimbarea climatică și cea de-a patra revoluție tehnico-științifică, cea a noilor tehnologii și a inteligenței artificiale.

 

Din perspectiva unui atare obiectiv de evaluare și reflecție, în continuarea și cu îmbogățirea creatoare a unei tradiții teoretice fondatoare în țara noastră, anunțând totodată noua generație doctrinară, lucrarea de față oferă o expunere exhaustivă a materiei și o analiză aprofundată, cu concluzii caracterizante, ale fenomenului juridic reprezentat de Dreptul mediului (și al climei), într-o tratare în care sinteza se îmbină cu dialogul de drept comparat, perspectiva națională cu cea unional-europeană și internațională, radiografia momentului cu perspectiva viitorului, având ca rezultat o sinteză românească reprezentativă a domeniului, contribuind astfel la dezvoltarea și afirmarea sa ca reprezentativă ramură de drept și dinamică disciplină științifică.