Fiecare durere din noi, in loc sa ne franga, poate deveni o comoara nepretuita, daca o vom accepta si vom sti cum s-o infruntam. Daca o vom administra corect si n-o vom inabusi, va constitui o trambulina spre schimbare.

 

In procesul dureros, dar vindecator al iertarii, incetul cu incetul inima se inmoaie. Toate perceptiile disfunctionale pe care le-am avut atatia ani si ne-au afectat, toate poverile care nu ne-au lasat sa zburam si ne-au tinut imobilizati la pamant, acum dispar ca prin minune. Incepem sa devenim compatimitori si milostivi cu toata lumea. Constatam ca daca nu iubim ne ingustam in noi. Atunci cand iubim, inima se largeste si dupa aceea vrem sa-i imbratisam pe toti. Vom trai tot in lume, dar in alt fel. Noua viata, cu inceputul pe care i-l punem in fiecare zi, se va deschide in fata noastra insotita de un sentiment de raspundere personala si nadejde. Drumul nu va mai fi de-acum coborator, ca mai inainte, ci vom simti ca urca, chiar si atunci cand ne doare. Si toate acestea sunt o minune.

 

Minunea nu trebuie s-o asteptam, ci s-o infaptuim...

Traducere din limba greaca de Victor Manolache.