Orice dialog cu Neagu Djuvara paraseste degraba conventiile genului si devine adevarat taifas, iar astazi putini oameni mai au sansa de a trece prin aceasta experienta a comunicarii. Interlocutorul venerabilului istoric este Filip-Lucian Iorga, deja remarcat in istoriografia romaneasca datorita cercetarilor sale de genealogie si de istorie a boierimii romane. Asadar, o intalnire fericita a istoricului care cerceteaza istoria cu istoricul care a trait-o. Un taifas presarat copios cu reflectii despre credinta, destin, copilarie, educatie, rolul elitelor politice si intelectuale, despre rabdarea pe care trebuie sa o aiba doua sau trei generatii pentru a ajunge in chip legitim sa ocupe demnitati in stat. Insa, cum in aceasta carte nu doar biografia lui Neagu Djuvara este interesanta, ci si profesiunea sa de credinta ca istoric si filozof al istoriei, cei doi, odata pusi pe vorba si cautand sa afle adevarul despre obiectivitate si relativizare in studiul trecutului, ajung la concluzia ca istoria este o poveste cu sens, incontinuu reinventata. Astfel, prin cei prezenti, trecutul este intotdeauna viu.

„Oricat ar fi de ocupat si oricat de putine minute ai avea de petrecut in compania lui, Neagu Djuvara nu-ti da niciodata senzatia ca ar fi grabit. El are intotdeauna timp. Poate ca viata sa atat de frumos traita e un argument impotriva zbaterilor si a pripelilor inutile si dizgratioase. Seniorul Neagu Djuvara stie sa paseasca agale, cu fermitate si cu eleganta, fara sa se lase timorat de trecerea timpului. Tinuta lui boiereasca nu e insa orgolioasa, ci plina de smerenie: povestile traite si istoriile scrise l-au invatat pe Neagu Djuvara ca noi, oamenii, suntem tare marunti si ca nimic nu stapanim cu adevarat pe aceasta lume.“ (Filip-Lucian IORGA)

„Nu exista istorie definitiva, exista doar teorii, iar istoricii pot gasi intotdeauna explicatii noi pentru fapte istorice care au fost deja interpretate in repetate randuri. Nu numai cantitatea si calitatea vestigiilor cu care lucreaza istoricul se modifica de la o generatie la alta, ci mai ales felul in care intelegem trecutul.“ (Neagu DJUVARA)