„Avem niste vieti neinsemnate, obisnuia sa spuna mama mea, peste care a venit un razboi mondial, apoi comunistii care au schimbat un regim si visele ei au ramas neimplinite. Dar cu toate astea, continua ea, nimeni n-are dreptul sa ne distruga. M-am gindit sa va spun o poveste care ar putea fi adevarata, in care trei generatii de femei poarta pe umeri vina celei dinainte, cum am auzit cind eram prunc, o poveste cu femei fara de care lumea noastra n-ar mai fi cum este. M-am gindit ca toate cite s-au petrecut cu noi intr-o jumatate de secol sa fie vazute prin ochii lor, cu maruntele zbateri de fiecare zi si cu puterea lor de a indura, fara de care n-am fi rezistat.” (Stelian Turlea)

„Visul Ancai de a dansa in celebra trupa a irlandezului Michael Flatley se spulbera atunci cind trebuie sa revina in tara, inainte sa afle rezultatul probelor date la Dublin. Afla, dintr-un sms laconic, ca mama ei a avut un accident si se suie in primul avion. Dar nu ajunge decit prea tirziu, la inmormintare. Misteriosul accident, tratat de autoritati cu o indiferenta suspecta, o obliga pe fiica sa faca investigatii pe cont propriu. Cine a dorit moartea mamei sale? De ce?

Dupa anevoioase sapaturi in arhive, sint scoase la lumina secrete sumbre de aproape o jumatate de veac. Prin destinul a trei generatii de femei – mama, fiica, nepoata – sint desfoliate realitatile unei Romanii postbelice in care s-a instapinit comunismul, s-au farimat destine, s-au nascut si au murit sperante, s-au schimbat structuri si s-a nascocit o revolutie pe care nimeni nu o intelege. Fiecare generatie are visele ei pe care e nevoita sa si le cenzureze, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa continue sa viseze.

Autor a zeci de carti, prozator si publicist ultraprofesionist, Stelian Turlea indeplineste principala obligatie pe care o are cine scrie si anume aceea de a nu-l plictisi pe cititor.” (Alex Stefanescu)

„In cazul lui Stelian Turlea, dexteritatea narativa – sau profesionalismul, cu un cuvint la fel de discreditat, in chip bizar, in lumea literara dimboviteana – face ca autorul sa pianoteze la fel de atragator in partitura pur aventuroasa a pubertatii (romanele cu Daniel), ca si in cheia sentimentala a maturitatii inca ingenue, in situatii sociale dramatice, precum cele din decembrie 1989, ca si in psihoza introvertirii traumatizate, in contextul anchetei detectivistice, ori in tipare de basm potrivite pe organismul interlop al mediului valah in tranzitie.” (Dan C. Mihailescu)