Trei saptamani cu trei copii. Parenting, educatia pe baza de retete universale?

Copiii sunt cei mai fini cititori de suflete si ne imping sa punem in practica ceea ce stim. Nu ne dau voie sa fim altfel decat noi insine, cu nonsalanta fiindu-ne oglinzi.
O felie din viata reala, traita cu trei copii, devine o rampa de lansare pentru cateva concluzii care, fara a fi retete universal valabile, sunt o invitatie la a ne pune in locul copiilor si in mijlocul lor.
O data ce ne dam jos armurile de adulti si pasim in lumea lor cu curiozitate si cu inima deschisa, copiii ne invata tot ce am avea de inteles despre lumea asta: joaca si iubirea, traite in tot ceea ce fac. Fiecare parinte, din fiecare generatie. si-a dorit "mai binele" pentru copiii lui. Fiecare generatie s-a bazat, la un moment dat, pe un curent anume in educatia copiilor, in ceea ce azi se cheama parenting.
Pe ici, pe colo, in toate timpurile, au fost si parinti care nu au fost la cursuri, nu au citit, nu si-au intrebat prietenii despre "cum sa le bage mintile-n cap" odraslelor. Unii, mai multi decat cunoastem, au crescut Oameni, au crescut oameni fericiti, sau oameni care au stiut cum sa caute fericirea, linistea cea mult dorita. - lulia Crut

Cat de complicat este sa te descurci cu un copil... Si cat de enervant uneori!... Si cat de epuizant!... Dar si cat de mare este recompensa primita, ca parinte, ca educator!

Intr-o lume in care performanta, productivitatea si pozitionarea fata de ceilalti au devenit reguli nescrise, putem pastra lucrurile intr-o zona a firescului? Ne putem adapta la nevoile copilului si nu la nevoile noastre? - Vlad T. Popescu

Fragment din carte:

"De acasa si pana la cea mai apropiata plaja sunt cam zece minute, iar, daca nu e noapte deja, de cum rasare, soarele arde si impune el ritmul de mers, nici grabit sa-ti iasa prin toti porii apa din organism, nici prea lent, sa provoace arsuri pe piele si somnolenta. Cu trei copii a parcurs Mita, in prima zi, drumul in prea mult timp, de nerabdare si dor asa i s-a parut.
Ca la un semnal, dupa ce a fixat-o pe Cristiana in carut, blonduta a tacut. Suspectez inca acel carut ca are un buton de instalat tacerea, de facut copiii sa taca. A trecut cu greu de Mars, care se repezea din lant catre ei si i-am promis ca o sa-i explic intr-o zi ca oamenii inteleg diferit afectiunea daca se lasa cu saliva pe haine si zgarieturi. Baietii mergeau in fata, deschideau drumul bombanind in limbi straine despre noutati in materie de jocuri si facand planuri sa joace fotbal si sa se indoape cu ghiros.
Cat timp Cristiana nu spunea nimic a tacut si Mita, dupa o singura incercare de conversatie care s-a soldat cu o incruntatura si un "Hmm" strigat din partea ei, semn ca inca o socotea vinovata pe cucoana asta aparuta de cine stie unde, ca o retinuse din aventura vietii ei, coborarea pe scari de-a berbeleacul, cu carut cu tot. A tacut Mita, ca doar nu era sa-si dea singura de lucru, a tacut pentru ca iarasi avea de bucurat ochii cu locurile prin care trecea, recunoscand din nou cate o farama din ea, lasata pe acolo. Si peste tot smochinii ii faceau cu mana, ii ameteau simturile. Fiecare casa pe langa care trecea parea amortita, desi nu era nici ora sapte seara, caldura inca ii tinea inauntru pe cei care se intorsesera de pe drumuri. Gazonul verde si tuns perfect din doua curti se asorteaza aici cu pamantul uscat din toate celelalte, perfect, chiar daca pare ireal. Copacii cu florile roz inchis sau alb cu galben de pe partea dreapta a drumului, cea cu case, sparg peisajul anost din stanga, un camp abandonat, cu buruieni uscate, pamant care implora apa. Cate-un maslin isi ascunde fructele ovale si inca mici si crude, dar te tenteaza sa-i pipai frunza, sa-l admiri. Nici despre rodii nu credea ca ar creste in alta parte decat la supermarket, asa portocaliu-rozii si pline de tentatii.
Langa un copac, Angi se opreste si culege de jos o floare cazuta si o miroase, apoi i-o da Cristianei. Merg mai departe, cumpara apa de la chioscul care tot amarat a ramas, asa cum il stia, trec pe langa zgomotul turistilor de la hotelul din ultima curba dinaintea marii si, cu ritmul respiratiei crescut, se apropie. Deja se vede, albastra tare in larg, turcoaz si bleu si alb la mal, frumoasa.
N-ar fi crezut, dar nu e timp de poezie si de romantisme acum. Baietii isi azvarl hainele si se azvarl si pe ei in mare. "