Trei surori, trei regine deapana povestea celor doua surori ale lui Henric al VIII-lea, Margaret si Mary, si a cumnatei acestora, Caterina de Aragon, dezvaluind rolul important pe care l-au jucat in Anglia acelor vremuri, caci soarta le pune intr-o situatie unica pentru niste surori: aceea de a fi toate regine – Caterina in Anglia, Margaret in Scotia si Mary in Franta. Unite de loialitatea familiala si de afectiune, cele trei femei se pomenesc uneori aruncate in tabere adverse. Trecind prin tradari, primejdii, pierderi si pasiuni, cele trei surori descopera ca singura constanta in viata lor periculoasa este legatura speciala dintre ele, mai puternica decit orice barbat, fie el si rege.

    „Exista o singura legatura in care am incredere, aceea dintre o femeie si surorile ei. Noi trei sintem nedespartite si nu ne scapam niciodata din ochi. In dragoste si rivalitate, ne gindim mereu una la alta.”
    „O poveste tot atit de adincita in istorie pe cit e de plina de intrigi si de neintelegeri in familia regala. Philippa Gregory e maestra in a lua femeile din planul secund al scenei lumii reale si a le plasa in centrul atentiei, in roluri celebre.” (Booklist)
    „Cel mai bun job in secolele trecute era acela de a conduce o tara. O adevarata cunoscatoare a fictiunii istorice, Philippa Gregory reuseste sa aduca in povestea ei trei femei, toate parte a lumii regelui Henric al VIII-lea, si le pune in ipostaza de regine pe trei tronuri diferite: al Angliei, al Frantei si al Scotiei.” (Library Journal)

Autor recomandat de Ioana Maria Lupascu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

    Fragment din romanul "Trei surori, trei regine" de Philippa Gregory:

    „Am grija sa nu mi se citeasca pe chip dispretul. Caterina, din marinimia ei de femeie cu burta la gura imi daruieste mila ei. Da, ea este in culmea fericirii acum, iar eu sunt la pamant, cat se poate de jos. Nu pot nici macar sa stau in picioare fara carje. Insa eu ma voi insanatosi, indiferent cum se simte ea acum, nu exista nici o certitudine la nastere, nu poate fi sigura ca va avea un fiu sanatos. Nu trebuie sa se laude in fata mea. S-ar putea ca totusi sa-mi recastig regatul, iar eu am doi baieti de neam regal in odaia copiilor, pe cand ea n-are decat un leagan gol. Poate sa-mi trimita rochii, poate sa-mi trimita blanuri, poate sa-mi trimita - in sfarsit! - mostenirea mea, dar toate astea nu sunt decat ceea ce mi se datoreaza. Inca sunt regina si regenta si sunt mama regelui.
   Imi scrie si sora mea Mary. Era incredintata ca pruncul pe care-l poarta in pantec va fi baiat. Dar, de fapt, cui ii pasa de copilul care va fi mostenitorul ducelui de Suffolk? Mary imi este inferioara in rang, copiii ei vin dupa ai mei, iar eu am doi baieti frumosi si sanatosi; ea n-o sa-si puna niciodata fiul pe tronul Angliei.
    Scrisoarea lui Mary e plina de vesti de la curte si despre activitatile lor de toamna. Henric a construit si echipat un vas foarte mare, cea mai mare galera din Europa, si toata lumea ii zice Printesa Mary, ca un compliment ridicol fata de sora mea cea mica. Mary scrie ca s-au distrat cu totii de minune, ca Harry a luat-o la bord ca era imbracat in costum de marinar din tesatura cu fir de aur, ca a luat timona, si Mary a anuntat ritmul batailor pentru vaslasi si a lovit in toba asemenea unui raspunzator cu indemnurile de vaslit, apoi au mers mai iute ca vantul, mai repede decat poate naviga o corabie cu panze. Sunt nenumarate pagini de laudarosenie si inca vreo cateva despre cat de binecuvantata e ea cu un sot credincios, vorbe pe care le iau drept o aluzie rautacioasa la faptul ca am fost nevoita sa ma despart de Ard, si despre cat de fericiti sunt ei sa-si pregateasca impreuna casa de la tara, vorbe pe care le inteleg ca fiind modul ei de a-mi spune ca stie ca nu am putut sa raman la Tantallon. Ii dau tot teancul de scrisori ingrijitorului odaii, care arunca busteni pe foc.
   - Arde-le, ii zic."