[…] Iata o intamplare. In 1942, in plin razboi, mama si Florica se gaseau impreuna la vila familiei. George Enescu rezida impreuna cu sotia Maruca la Vila Luminis in imediata vecinatate si, saptamanal, organiza serate muzicale pentru prieteni si cunoscuti. Intr-o zi criticul Manuca Ciomac a venit la Vila Florica aducand mamei si Floricai invitatia de a asista in ziua urmatoare la concertul Maestrului. In mod evident, amandoua au fost foarte magulite si au dat curs invitatiei. Astfel, a doua zi cele doua tinere, elegant imbracate, si-au facut aparitia in salonul principal insotite de domnul Ciomac.
Acest concurs fericit de imprejurari (tineretea, eleganta, compania criticului Ciomac) a dat nastere la discrete murmure de admiratie in randul asistentei care parea ca se trezise din atmosfera de somnolenta care domnea acolo. Printesa Maruca statea asezata, in semiobscuritate,
pe o canapea in mijlocul incaperii, avand alaturi o juna asistenta careia ii incredinta cate un biletel destinat unui participant. In tot acest timp, Maestrul Enescu interpreta transpus in lumea artei piese de Bach, Mozart si Beethoven. […] Mai toti domnii le-au inconjurat pe cele doua tinere si frumoase doamne, facandu-le conversatie, la care ele raspundeau discret, chiar timid. […]


[…] Iata o intamplare. In 1942, in plin razboi, mama si Florica se gaseau impreuna la vila familiei. George Enescu rezida impreuna cu sotia Maruca la Vila Luminis in imediata vecinatate si, saptamanal, organiza serate muzicale pentru prieteni si cunoscuti. Intr-o zi criticul Manuca Ciomac a venit la Vila Florica aducand mamei si Floricai invitatia de a asista in ziua urmatoare la concertul Maestrului. In mod evident, amandoua au fost foarte magulite si au dat curs invitatiei. Astfel, a doua zi cele doua tinere, elegant imbracate, si-au facut aparitia in salonul principal insotite de domnul Ciomac.
Acest concurs fericit de imprejurari (tineretea, eleganta, compania criticului Ciomac) a dat nastere la discrete murmure de admiratie in randul asistentei care parea ca se trezise din atmosfera de somnolenta care domnea acolo. Printesa Maruca statea asezata, in semiobscuritate,
pe o canapea in mijlocul incaperii, avand alaturi o juna asistenta careia ii incredinta cate un biletel destinat unui participant. In tot acest timp, Maestrul Enescu interpreta transpus in lumea artei piese de Bach, Mozart si Beethoven. […] Mai toti domnii le-au inconjurat pe cele doua tinere si frumoase doamne, facandu-le conversatie, la care ele raspundeau discret, chiar timid. […]


Cu ritmul sau trepidant de viata — astazi la Bucuresti, maine la Frankfurt, poimaine la Londra, peste o saptamana la Buenos Aires — Constantin Erbiceanu a trait deja trei vieti puse cap la cap si o incepe, tanar si neostenit, pe a patra. Ma intreb cand a reusit sa inregistreze aceste dense, erudite, dar si suculente convorbiri cu Nicolae Dragusin? De la istoria familiei sale pana la momente, putin stiute chiar de specialisti, din biografiile marilor compozitori, de la Ulfila la crestinarea Daciei, pana la cutumele din Africa sau Filipine, subiectele acestei carti sunt tratate cu pasiune, verva, grija pentru detaliul precis. Un exercitiu de Memorie vie si esentiala, o enciclopedie… autobiografica, un curriculum antidot binevenit impotriva Ecleziastului valah.
CRISTIAN BADILITA

CONSTANTIN LAURENTIU ERBICEANU (n. 1939, Bucuresti) este inginer constructor, meloman, calator. Provine dintr-o familie de preoti, academicieni, universitari, magistrati, pianisti, ingi­neri. Din 1970 s-a stabilit in Germania, unde a desfa­surat activitati de proiectare. Ulterior, a fost insarcinat de firma Lahmeyer International cu activitati de consultanta in diferite tari din lume. Din 2004, odata cu revenirea defi­nitiva in Romania, a infiintat Fundatia Culturala Erbiceanu, care acorda premii si initiaza generoase actiuni de mecenat. Cartea de fata, reprezentand debutul editorial al autorului, reprezinta un excurs memorialistic si nu numai, in viata cuiva care a vazut si revazut 125 de tari, a ascultat cu ­pasiune mii de concerte si spectacole pe toate meridianele globului si s-a straduit sa se ridice prin viata traita la inal­timea unor ilustri inaintasi.

NICOLAE DRAGUSIN (n. 1983, Alexandria) este cadru didactic universitar, doctor in filosofie, traducator.
A colaborat cu articole si traduceri la: Idei in dialog, Dilema veche, Memoria — revista gandirii arestate, Romania libera (Aldine), Sfera politicii, Studii teologice etc. Este colaborator al Fundatiei Academia Civica (din 1999) si lector la Fundatia Calea Victoriei.
A publicat volumele: Dialoguri pentru viitor, Ed. Insti­tutului Cultural Roman, 2004; Altfel (impreuna cu ASR Principele Radu al Romaniei), Ed. Polirom, 2009.