Trei zile la Ierusalim
"Un preot al Marelui Templu din Ierusalim s-a ivit in capul ulitei; poarta un turban inalt si un vesmant de in nisipiu, acoperit cu o mantie neagra.
Preotul acesta e crudul Caiafa.
Printre hoinari si negustori s-a raspandit o frica grozava; nicicand nu l-au mai vazut pe acest om temut coborand aici, in partea necurata din Orasul Sfant.
Este urmat indeaproape de un slujitor inarmat cu o bata mare.
- Priveste, Caiafa, spune slujitorul, aratand spre Iosua. Puslamaua de acolo!
Obrajii preotului se umfla a manie triumfatoare cand da cu ochii de cel pe care-l crede a fi unul dintre rebelii ce trebuie vanati.
Avand treizeci de ani batuti pe muchie (adica in floarea varstei, la vremea aceea), Caiafa numai preot nu este: il mana doar patima pentru onoruri. Si-a jurat sa fie ales in capul ierarhiei preotesti.
Peste cateva luni, cel mult un an, Caiafa va fi, caci asa doreste, Marele Preot al Marelui Templu. Va fi atotputernic peste sufletele din regat.
Va fi pamanteanul cel mai apropiat de Cer.
Ca sa-si atinga telul, Caiafa lucreaza pe doua cai: poporul trebuie sa se teama de el, iar ocupantul, la fel ca regele insusi, trebuie sa stie ca el e temut de popor. Prin urmare, Caiafa se straduieste sa fie cel mai neindurator dintre toti in aplicarea Legii. Fara ingaduinta, fara exceptii: Legea Cerului trebuie sa fie mai presus de toate, intreaga Lege a Cerului. Iar cand Legea e nesocotita, trebuie data osanda la temnita si, mai ales, la moarte. Moartea prin lapidare, prin lovirea osanditului cu zeci de pietre taioase.
Iata intreaga gandire a acestei fiinte virtuoase, care vede doua feluri de oameni ce se infrunta pe Pamant: cei care respecta legea si cei care o distrug.
Prin urmare, ura sa impotriva sicarilor, insetati dupa o libertate inchipuita, e nemarginita. Caiafa e incredintat ca o rascoala impotriva Imperiului Roman ar insemna plecarea silita a poporului intr-o noua pribegie. Si sfarsitul drumului sau spre glorie, adica propriul sfarsit. Astfel, gandeste preotul cel crud, este nevoie de pedepse fara mila. Trebuie date pilde. Iar majoritatea va fi izbavita. „Ce inseamna viata catorva fata de supravietuirea celor multi?", spune adesea Caiafa, ca sa-si justifice asprimea."
PRP: 35.00 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
10.50Lei
10.50Lei
35.00 LeiIndisponibil
Descrierea produsului
"Un preot al Marelui Templu din Ierusalim s-a ivit in capul ulitei; poarta un turban inalt si un vesmant de in nisipiu, acoperit cu o mantie neagra.
Preotul acesta e crudul Caiafa.
Printre hoinari si negustori s-a raspandit o frica grozava; nicicand nu l-au mai vazut pe acest om temut coborand aici, in partea necurata din Orasul Sfant.
Este urmat indeaproape de un slujitor inarmat cu o bata mare.
- Priveste, Caiafa, spune slujitorul, aratand spre Iosua. Puslamaua de acolo!
Obrajii preotului se umfla a manie triumfatoare cand da cu ochii de cel pe care-l crede a fi unul dintre rebelii ce trebuie vanati.
Avand treizeci de ani batuti pe muchie (adica in floarea varstei, la vremea aceea), Caiafa numai preot nu este: il mana doar patima pentru onoruri. Si-a jurat sa fie ales in capul ierarhiei preotesti.
Peste cateva luni, cel mult un an, Caiafa va fi, caci asa doreste, Marele Preot al Marelui Templu. Va fi atotputernic peste sufletele din regat.
Va fi pamanteanul cel mai apropiat de Cer.
Ca sa-si atinga telul, Caiafa lucreaza pe doua cai: poporul trebuie sa se teama de el, iar ocupantul, la fel ca regele insusi, trebuie sa stie ca el e temut de popor. Prin urmare, Caiafa se straduieste sa fie cel mai neindurator dintre toti in aplicarea Legii. Fara ingaduinta, fara exceptii: Legea Cerului trebuie sa fie mai presus de toate, intreaga Lege a Cerului. Iar cand Legea e nesocotita, trebuie data osanda la temnita si, mai ales, la moarte. Moartea prin lapidare, prin lovirea osanditului cu zeci de pietre taioase.
Iata intreaga gandire a acestei fiinte virtuoase, care vede doua feluri de oameni ce se infrunta pe Pamant: cei care respecta legea si cei care o distrug.
Prin urmare, ura sa impotriva sicarilor, insetati dupa o libertate inchipuita, e nemarginita. Caiafa e incredintat ca o rascoala impotriva Imperiului Roman ar insemna plecarea silita a poporului intr-o noua pribegie. Si sfarsitul drumului sau spre glorie, adica propriul sfarsit. Astfel, gandeste preotul cel crud, este nevoie de pedepse fara mila. Trebuie date pilde. Iar majoritatea va fi izbavita. „Ce inseamna viata catorva fata de supravietuirea celor multi?", spune adesea Caiafa, ca sa-si justifice asprimea."
Detaliile produsului