Intr-un sat din Sardinia traieste nobila familie Pintor: tatal, mama si cele patru fiice. Fiica cea mica incalca regulile impuse de tatal mandru si orgolios si fuge in peninsula. Tatal, afectat de scandalul provocat in sat de fuga fetei, incearca sa o urmareasca, dar este gasit mort. Moartea lui ramane invaluita in mister. Fata se casatoreste, are un copil, dar moare la randul ei. Romanul incepe in momentul in care fiul fetei fugite soseste in casa matusilor lui. Acestea asista resemnate la declinul tineretii lor si al casei in care traiesc. Sunt protejate de servitorul lor, care le ramane fidel dintr-un puternic sentiment de vina si care viseaza sa reinvie maretia casei si a familiei. Speranta lui se aprinde odata cu venirea nepotului. Reactiile la sosirea acestuia sunt descrise minutios, cu diferitele lor mecanisme de acceptare si de refuz, pana ce dragostea reuseste sa restabileasca un nou echilibru, pe care fiecare membru al comunitatii il platieste cu propria experienta si in masura adecvata propriului rol. O poveste de dragoste in care domina sentimentul religios al pacatului si constiinta tragica a unui destin inexorabil. O fuziune carnala intre locuri si oameni, intre starea de spirit si peisaj, intre oameni si pamantul Sardiniei, un loc mitic si un punct de plecare pentru o calatorie de descoperire a unei lumi ancestrale si primitive. De la adoratie la disperare, de la calmul luminos al marii la violenta fremetica a vantului, sentimentele si natura sarde vibreaza cu aceeasi exaltare, cu aceeasi lipsa de masura.