Fragment din roman:

"Pentru a deveni parte a comunitatii, stabilise ea, trebuia sa-si demonstreze dorinta hotarata in acest sens. Asa ca isi facea cumparaturile la supermarketul local, angajase ca mana de lucru localnici, isi cumpara majoritatea materialelor din surse locale. Si statea de vorba cu vanzatorii si subcontractorii, ba chiar semna autografe pentru cei care inca se mai gandeau la ea ca la Katie de la TV.
Considera un gest simbolic, o adevarata declaratie de intentie, momentul in care tinu cont de sfatul lui Ford si isi urma primul instinct, cerand scoaterea portilor. Si pentru a-si incununa opera, plantase ciresi plangatori ca sa flancheze aleea de acces. O declaratie, se gandi Cilla, in timp ce statea pe marginea drumului studiind rezultatul. O viata noua. Iar primavara urmatoare, cand copacii aveau sa infloreasca din nou, ea urma sa fie aici sa ii vada. Din pozitia favorabila in care se afla acum, se uita in jos la casa. Sigur ca aveau sa fie si gradinile si alti copacei, pe langa vechea si maiestuoasa magnolie. Vechea si maiestuoasa ei magnolie, se gandi ea, cu florile albe ca de ceara inmiresmand aerul din jur.
Zugraveala de pe peretii casei avea sa fie proaspata si curata, si nu murdara, spalacita si cojita ca acum. Scaune pe veranda si vase cu amestecuri de flori. Si cand va putea sa stoarca putin mai mult din buget, urma sa puna pavele, in culori neutre, pe aleile ce strabateau incoace si incolo intinsele pajisti verzi.
In cele din urma, cand oamenii vor incetini ca sa priveasca, aveau s-o faca pentru a admira o casa frumoasa intr-un decor la fel de frumos, si nu fiindca se intrebau ce naiba facea femeia aia de la Hollywood in casa in care Janet Hardy inghitise prea multe pastile si mai apoi le amestecase cu vodca. Se trase inapoi spre zid la auzul unei masini ce se apropia, dupa care se intoarse cand auzi un claxon, in timp ce micuta Honda de culoare rosie se oprea pe marginea drumului. "