Trilogia gemenilor
Trilogia gemenilor
Acesta carte face parte din colectia Anansi Clasic.
• Grand Prix Litteraire Europeen 1986
• Grand Prix Litteraire Europeen 1986
• Prix du Livre Inter 1992
• Gottfried Keller Preis 2001
• European Literary Award 2008
Trilogia gemenilor contine:
• Marele caiet
• Dovada
• A treia minciuna
Totul incepe in Marele Oras, in care viata e de-acum insuportabila, din care o mama e nevoita sa fuga, lasandu-si apoi copiii alaturi de bunica lor, la tara, si cautand pentru ea o soarta mai buna. Nestiutoare de carte, rautacioasa, aceasta din urma le face viata amara celor doi copii, gemeni in aparenta fara aparare. Numai ca ei nu se dau batuti si, sprijinindu-se unul pe altul, invata pe cont propriu legile vietii, ale cruzimii, ale unei existente pe care o urmaresc cu creionul pe hartie. Caci, abandonati intr-o tara aflata in razboi, lipsiti de simt moral, ei incep sa-si consemneze zilnic, in jurnal, faptele, intamplarile prin care trec, maruntele sau marile nesabuinte care-i maturizeaza.
Gemenii sunt cu totul imorali, caci mint, santajeaza, omoara, cu toate acestea gasim la ei cea mai pura, mai autentica naivitate. - The Guardian
Extraordinar de puternica: tensionata, disciplinata, laconica si profund tulburatoare. - The Sydney Morning Herald
Naucitor, obsedant. - San Francisco Chronicle
O viziune de o considerabila complexitate, un portret al generozitatii, dar si al imoralitatii din inima omului. - The Christian Science Monitor
Marele caiet a trezit in mine o pasiune rece, cruda. - Slavoj Zizek
Traducere din limba franceza de Tristana Ir.
Traducere din limba franceza de Tristana Ir.
Fragment din cartea "Trilogia gemenilor" de Agota Kristof:
"Intr-o zi, ne-au mutat in alt spital. Acesta se numea "Centru de reeducare", dar era tot un spital. Camerele, paturile, dulapurile, infirmierele erau aceleasi, iar dureroasele exercitii continuau.
Un parc imens inconjura Centrul. Puteam sa iesim din cladire ca sa ne balacim intr-o piscina cu noroi. Cu cat ne puneam mai mult noroi pe noi, cu atat erau mai multumite infirmierele. Puteam sa ne urcam si pe niste ponei cu blana lunga care ne plimbau incet pe spinarea lor, prin tot parcul.
La sase ani, am inceput scoala intr-o mica sala de la spital. In functie de felul in care o mai duceam cu sanatatea, eram opt sau doisprezece care asistam la lectiile date de o invatatoare.
Invatatoarea nu purta halat alb, ci niste fuste scurte si mulate cu bluze in culori vii si pantofi cu toc inalt. Nu purta nici boneta, parul ii flutura liber pe umeri si avea o nuanta asemanatoare celei a castanelor care cadeau din copacii parcului in luna septembrie.
Buzunarele imi erau pline de aceste roade stralucitoare. Le foloseam ca sa le bombardez pe infirmiere si supraveghetoare. Seara, le aruncam in patul acelora care gemeau sau plangeau, ca sa-i fac sa taca. Am aruncat si in geamurile serei in care un gradinar batran cultiva salatele pe care eram obligati sa le mancam. Intr-o dimineata, foarte devreme, am lasat vreo douazeci de castane in fata usii directoarei, ca sa se rostogoleasca pe scara, dar a cazut doar pe fundul ei mare si nu si-a rupt nimic.
La vremea aceea, nu mai stateam intr-un scaun cu rotile, mergeam cu niste carje, mi se spunea ca fac progrese peste progrese.
Ma duceam la ore de la opt dimineata pana la pranz. Dupa dejun, faceam siesta, dar, in loc sa dorm, citeam cartile pe care mi le imprumuta invatatoarea sau pe acelea pe care le luam de la directoare atunci cand ea nu era in birou. Dupa-amiaza, imi faceam, ca toata lumea, exercitiile fizice, iar seara trebuia sa-mi mai fac si lectile.
Lectiile mi le faceam repede, apoi scriam scrisori. Invatatoarei. Nu i le dadeam niciodata. Parintilor mei, fratelui meu. Nu le trimiteam niciodata. Nu le stiam adresa.
Si asa au trecut aproape trei ani. Nu mai aveam nevoie de carje, puteam sa merg cu un baston. Stiam sa scriu, sa citesc, sa socotesc. Nu aveam note, dar eu primeam adesea o stea aurita care era lipita alaturi de numele nostru pus pe perete. Eram tare mai cu seama la socotitul in gand.
Invatatoarea avea o camera la spital, dar nu dormea aproape niciodata acolo. Seara, iesea in oras si nu se intorcea decat dimineata. Am intrebat-o daca vrea sa ma ia cu ea, mi-a raspuns ca nu se poate, ca nu am dreptul sa ies din Centru, dar mi-a promis c-o sa-mi aduca niste ciocolata. Imi dadea ciocolata pe ascuns, pentru ca nu era de-ajuns pentru toata lumea.
Intr-o seara, i-am spus:
- Mi s-a luat sa tot dorm cu baieti. Mi-ar placea sa dorm cu o femeie.
Ea a ras:
- Vrei sa dormi in camera fetelor?
- Nu. Nu cu fete. Cu o femeie.
Ma duceam la ore de la opt dimineata pana la pranz. Dupa dejun, faceam siesta, dar, in loc sa dorm, citeam cartile pe care mi le imprumuta invatatoarea sau pe acelea pe care le luam de la directoare atunci cand ea nu era in birou. Dupa-amiaza, imi faceam, ca toata lumea, exercitiile fizice, iar seara trebuia sa-mi mai fac si lectile.
Lectiile mi le faceam repede, apoi scriam scrisori. Invatatoarei. Nu i le dadeam niciodata. Parintilor mei, fratelui meu. Nu le trimiteam niciodata. Nu le stiam adresa.
Si asa au trecut aproape trei ani. Nu mai aveam nevoie de carje, puteam sa merg cu un baston. Stiam sa scriu, sa citesc, sa socotesc. Nu aveam note, dar eu primeam adesea o stea aurita care era lipita alaturi de numele nostru pus pe perete. Eram tare mai cu seama la socotitul in gand.
Invatatoarea avea o camera la spital, dar nu dormea aproape niciodata acolo. Seara, iesea in oras si nu se intorcea decat dimineata. Am intrebat-o daca vrea sa ma ia cu ea, mi-a raspuns ca nu se poate, ca nu am dreptul sa ies din Centru, dar mi-a promis c-o sa-mi aduca niste ciocolata. Imi dadea ciocolata pe ascuns, pentru ca nu era de-ajuns pentru toata lumea.
Intr-o seara, i-am spus:
- Mi s-a luat sa tot dorm cu baieti. Mi-ar placea sa dorm cu o femeie.
Ea a ras:
- Vrei sa dormi in camera fetelor?
- Nu. Nu cu fete. Cu o femeie.
- Cu care femeie?
- Cu dumneavoastra, de pilda. mi-ar placea sa dorm in camera dumneavoastra, in patul dumneavoastra.
M-a sarutat pe ochi:
- Baieteii de varsta ta trebuie sa doarma singuri.
- Si dumneavoastra dormiti singura?
- Da, si eu.
Intr-o dupa-masa, a venit in ascunzatoarea mea care se afla in varful unui nuc ale carui crengi formau un fel de scaun confortabil in care puteam citi si de unde se vedea orasul.
Invatatoarea mi-a zis:
- Asta-seara, dupa ce-o sa adoarma toti, vei putea sa vii la mine in camera."
- Cu dumneavoastra, de pilda. mi-ar placea sa dorm in camera dumneavoastra, in patul dumneavoastra.
M-a sarutat pe ochi:
- Baieteii de varsta ta trebuie sa doarma singuri.
- Si dumneavoastra dormiti singura?
- Da, si eu.
Intr-o dupa-masa, a venit in ascunzatoarea mea care se afla in varful unui nuc ale carui crengi formau un fel de scaun confortabil in care puteam citi si de unde se vedea orasul.
Invatatoarea mi-a zis:
- Asta-seara, dupa ce-o sa adoarma toti, vei putea sa vii la mine in camera."
Descrierea produsului
Acesta carte face parte din colectia Anansi Clasic.
• Grand Prix Litteraire Europeen 1986
• Grand Prix Litteraire Europeen 1986
• Prix du Livre Inter 1992
• Gottfried Keller Preis 2001
• European Literary Award 2008
Trilogia gemenilor contine:
• Marele caiet
• Dovada
• A treia minciuna
Totul incepe in Marele Oras, in care viata e de-acum insuportabila, din care o mama e nevoita sa fuga, lasandu-si apoi copiii alaturi de bunica lor, la tara, si cautand pentru ea o soarta mai buna. Nestiutoare de carte, rautacioasa, aceasta din urma le face viata amara celor doi copii, gemeni in aparenta fara aparare. Numai ca ei nu se dau batuti si, sprijinindu-se unul pe altul, invata pe cont propriu legile vietii, ale cruzimii, ale unei existente pe care o urmaresc cu creionul pe hartie. Caci, abandonati intr-o tara aflata in razboi, lipsiti de simt moral, ei incep sa-si consemneze zilnic, in jurnal, faptele, intamplarile prin care trec, maruntele sau marile nesabuinte care-i maturizeaza.
Gemenii sunt cu totul imorali, caci mint, santajeaza, omoara, cu toate acestea gasim la ei cea mai pura, mai autentica naivitate. - The Guardian
Extraordinar de puternica: tensionata, disciplinata, laconica si profund tulburatoare. - The Sydney Morning Herald
Naucitor, obsedant. - San Francisco Chronicle
O viziune de o considerabila complexitate, un portret al generozitatii, dar si al imoralitatii din inima omului. - The Christian Science Monitor
Marele caiet a trezit in mine o pasiune rece, cruda. - Slavoj Zizek
Traducere din limba franceza de Tristana Ir.
Traducere din limba franceza de Tristana Ir.
Fragment din cartea "Trilogia gemenilor" de Agota Kristof:
"Intr-o zi, ne-au mutat in alt spital. Acesta se numea "Centru de reeducare", dar era tot un spital. Camerele, paturile, dulapurile, infirmierele erau aceleasi, iar dureroasele exercitii continuau.
Un parc imens inconjura Centrul. Puteam sa iesim din cladire ca sa ne balacim intr-o piscina cu noroi. Cu cat ne puneam mai mult noroi pe noi, cu atat erau mai multumite infirmierele. Puteam sa ne urcam si pe niste ponei cu blana lunga care ne plimbau incet pe spinarea lor, prin tot parcul.
La sase ani, am inceput scoala intr-o mica sala de la spital. In functie de felul in care o mai duceam cu sanatatea, eram opt sau doisprezece care asistam la lectiile date de o invatatoare.
Invatatoarea nu purta halat alb, ci niste fuste scurte si mulate cu bluze in culori vii si pantofi cu toc inalt. Nu purta nici boneta, parul ii flutura liber pe umeri si avea o nuanta asemanatoare celei a castanelor care cadeau din copacii parcului in luna septembrie.
Buzunarele imi erau pline de aceste roade stralucitoare. Le foloseam ca sa le bombardez pe infirmiere si supraveghetoare. Seara, le aruncam in patul acelora care gemeau sau plangeau, ca sa-i fac sa taca. Am aruncat si in geamurile serei in care un gradinar batran cultiva salatele pe care eram obligati sa le mancam. Intr-o dimineata, foarte devreme, am lasat vreo douazeci de castane in fata usii directoarei, ca sa se rostogoleasca pe scara, dar a cazut doar pe fundul ei mare si nu si-a rupt nimic.
La vremea aceea, nu mai stateam intr-un scaun cu rotile, mergeam cu niste carje, mi se spunea ca fac progrese peste progrese.
Ma duceam la ore de la opt dimineata pana la pranz. Dupa dejun, faceam siesta, dar, in loc sa dorm, citeam cartile pe care mi le imprumuta invatatoarea sau pe acelea pe care le luam de la directoare atunci cand ea nu era in birou. Dupa-amiaza, imi faceam, ca toata lumea, exercitiile fizice, iar seara trebuia sa-mi mai fac si lectile.
Lectiile mi le faceam repede, apoi scriam scrisori. Invatatoarei. Nu i le dadeam niciodata. Parintilor mei, fratelui meu. Nu le trimiteam niciodata. Nu le stiam adresa.
Si asa au trecut aproape trei ani. Nu mai aveam nevoie de carje, puteam sa merg cu un baston. Stiam sa scriu, sa citesc, sa socotesc. Nu aveam note, dar eu primeam adesea o stea aurita care era lipita alaturi de numele nostru pus pe perete. Eram tare mai cu seama la socotitul in gand.
Invatatoarea avea o camera la spital, dar nu dormea aproape niciodata acolo. Seara, iesea in oras si nu se intorcea decat dimineata. Am intrebat-o daca vrea sa ma ia cu ea, mi-a raspuns ca nu se poate, ca nu am dreptul sa ies din Centru, dar mi-a promis c-o sa-mi aduca niste ciocolata. Imi dadea ciocolata pe ascuns, pentru ca nu era de-ajuns pentru toata lumea.
Intr-o seara, i-am spus:
- Mi s-a luat sa tot dorm cu baieti. Mi-ar placea sa dorm cu o femeie.
Ea a ras:
- Vrei sa dormi in camera fetelor?
- Nu. Nu cu fete. Cu o femeie.
Ma duceam la ore de la opt dimineata pana la pranz. Dupa dejun, faceam siesta, dar, in loc sa dorm, citeam cartile pe care mi le imprumuta invatatoarea sau pe acelea pe care le luam de la directoare atunci cand ea nu era in birou. Dupa-amiaza, imi faceam, ca toata lumea, exercitiile fizice, iar seara trebuia sa-mi mai fac si lectile.
Lectiile mi le faceam repede, apoi scriam scrisori. Invatatoarei. Nu i le dadeam niciodata. Parintilor mei, fratelui meu. Nu le trimiteam niciodata. Nu le stiam adresa.
Si asa au trecut aproape trei ani. Nu mai aveam nevoie de carje, puteam sa merg cu un baston. Stiam sa scriu, sa citesc, sa socotesc. Nu aveam note, dar eu primeam adesea o stea aurita care era lipita alaturi de numele nostru pus pe perete. Eram tare mai cu seama la socotitul in gand.
Invatatoarea avea o camera la spital, dar nu dormea aproape niciodata acolo. Seara, iesea in oras si nu se intorcea decat dimineata. Am intrebat-o daca vrea sa ma ia cu ea, mi-a raspuns ca nu se poate, ca nu am dreptul sa ies din Centru, dar mi-a promis c-o sa-mi aduca niste ciocolata. Imi dadea ciocolata pe ascuns, pentru ca nu era de-ajuns pentru toata lumea.
Intr-o seara, i-am spus:
- Mi s-a luat sa tot dorm cu baieti. Mi-ar placea sa dorm cu o femeie.
Ea a ras:
- Vrei sa dormi in camera fetelor?
- Nu. Nu cu fete. Cu o femeie.
- Cu care femeie?
- Cu dumneavoastra, de pilda. mi-ar placea sa dorm in camera dumneavoastra, in patul dumneavoastra.
M-a sarutat pe ochi:
- Baieteii de varsta ta trebuie sa doarma singuri.
- Si dumneavoastra dormiti singura?
- Da, si eu.
Intr-o dupa-masa, a venit in ascunzatoarea mea care se afla in varful unui nuc ale carui crengi formau un fel de scaun confortabil in care puteam citi si de unde se vedea orasul.
Invatatoarea mi-a zis:
- Asta-seara, dupa ce-o sa adoarma toti, vei putea sa vii la mine in camera."
- Cu dumneavoastra, de pilda. mi-ar placea sa dorm in camera dumneavoastra, in patul dumneavoastra.
M-a sarutat pe ochi:
- Baieteii de varsta ta trebuie sa doarma singuri.
- Si dumneavoastra dormiti singura?
- Da, si eu.
Intr-o dupa-masa, a venit in ascunzatoarea mea care se afla in varful unui nuc ale carui crengi formau un fel de scaun confortabil in care puteam citi si de unde se vedea orasul.
Invatatoarea mi-a zis:
- Asta-seara, dupa ce-o sa adoarma toti, vei putea sa vii la mine in camera."
Detaliile produsului
De pe acelasi raft
-
2+1 gratis
Price
79.00 Lei
79.00 Lei
-
PRP: 78.78 Lei
74.84 Lei
74.84 Lei78.78 Lei
-
2+1 gratis
Price
89.00 Lei
89.00 Lei
De acelasi autor
-
PRP: 111.60 Lei
100.44 Lei
100.44 Lei111.60 Lei
Review-uri
gabriel cretu
09/04/2024 07:56
Achizitie verificata
Agora Kristof, cu aceasta trilogie, te cuprinde și te înfioară totodată, nu o poți lăsa din mână, te atrage de la primele rânduri!
Arata mai mult
1 din 1 de rezultate
