Publiarea unui volum de versuri ar trebui sa fie, intotdeauna, un eveniment remarcabil din cel putin doua motive: pe de o parte datorita travaliulul spiritual pe care il incumba, pe de alta parte gratie portilor pe care le deschide inspre o interioritate poetica ale carei abisuri se cer cercetate.

Esafodajul poeziei semnate de loana Popoviciu si inclusa in volumul Tristetea care apune se fundamenteaza pe trairi profunde, care, fara indoiala, au radacini adanci in soiul experientelor de viata are autoarei. Fara a cadea in capcana unei interpretari de factura biografica, lucru de altfel imposibil, in absenta oricarei referinte de acest gen, nu putem ignora sentimentul de trait, de experimentat, pe care il degaja versurile sale. [...] 

Surprinzatoare si profunda in simplitatea ei prozodica, poezia semnata de loana Popoviciu atinge resorturi nebanuite ale sensibilitatii cititorului, promitand, prin decantarea experientei stilistice si prin exercitiu al scrisului, viitoare volume rezistente lecturii critice si pliate pe sensibilitatea iubitorilor de poezie. (Conf. Univ. dr. Speranta Milancovici, Universitatea de Vest "Vasile Goldis" Arad)