Tristeti deghizate este un volum de proza scurta ce contine 12 povestiri. Majoritatea acestora dezvolta cate o idee inedita, generatoare de mici realitati alternative. Ce-ar face un regim care urmareste eliminarea oamenilor singuri? Ce s-ar intampla daca o anomalie in continuumul spatiu-timp ar produce un moment existential cu durata de zece ani? Ce viata ar avea o persoana inzestrata cu darul unic al "grafotoniei"? Ce inseamna (in mediul rural) daca un om decedeaza cu aratatorul ridicat? Ce-ar face un detectiv angajat sa-i gaseasca clientului perechea ideala? In proza cerebrala adesea ludica si mereu bine croita, care nu face economie de trimiteri culturale (de pilda, la istoria medicului legist Nicolae Minovici, la compozitiile muzicianului John Cage) si care poarta discret ecouri din Borges sau Bioy Casares, autoarea provoaca "programatic" cititorul la reflectie, speculatie sau, dupa caz, minunare.