X
Categorii:
inchide meniul
-
Noutati 2021
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Tu - Caroline Kepnes

4.8

35.1  Lei 36.95  Lei

sau 3510 de puncte. Detalii.

In stoc

Cod: HBP978-606-763-256-9

An aparitie: 2019

Autor: Caroline Kepnes

Categoria: Literatura Universala

Categoria: Carti pentru adolescenti, Young Adult

Colectie: Passport

Editia: a II-a

Editie: Necartonata

Editura: HERG BENET

Format: 200 x 130 x 26 mm

Nr. pagini: 464

Titlu Original: You

Traducator: Anca Zaharia



Adauga in wishlist

Trebuie sa fii logat

Transport Gratuit peste 90 de lei
Puncte de fidelitate
30 de Zile Drept de Retur
 

Acum, un serial NETFLIX

Atunci cand o tanara si frumoasa scriitoare aspiranta intra in libraria din New York in care lucreaza Joe Goldberg, el face ceea ce ar face oricine in situatia lui: ii cauta pe Google numele pe care l-a aflat de pe cartea de credit. Este doar o singura Guinevere Beck in intreaga metropola. Ea are un profil public de Facebook si posteaza pe Twitter neincetat, dezvaluindu-i lui Joe tot ce ar avea nevoie sa stie: se recomanda pur si simplu Beck, pentru prietenii ei, a urmat cursurile la Universitatea Brown, locuieste pe Bank Street si va fi la un bar din Brooklyn diseara – locul perfect pentru o intalnire “intamplatoare”. Pe masura ce Joe capata in mod invizibil si obsesiv controlul asupra vietii lui Beck, el orchestreaza o serie de evenimente pentru a se asigura ca Beck nimereste in bratele lui primitoare. Trecand de la statutul de hartuitor din umbra la cel de iubit oficial, Joe se transforma in barbatul visurilor lui Beck, totul in timp ce, pe tacute, inlatura orice obstacol care i-ar putea sta in cale. Chiar daca asta ar insemna sa ucida.
 
Un thriller exceptional, cu atitudine, fara jena si cu o adevarata intuitie asupra naturii obsesiilor. - Sophie Hannah
 
Hipnotizant. - Stephen King
 
Un roman captivant pe de-a intregul. - Revista

Tu, editia a II-a - coperta film. Cea de a doua carte a seriei este Corpuri ascunse, carte care sta la baza serialului Netflix Tu - sezonul 2.


Fragment din cartea "Tu" de Caroline Kepnes:

"- Nu te supara.
- Nu sunt suparat, Beck. 
- Amandurora ni s-a parut ca balonul a fost un pic insensibil.
- Insensibil. 
- Adica... e o fata zambitoare. 
- Da, e un balon pentru bolnavi. 
- Da, Joe, dar nu e chiar asa de simplu.  
- Pe site-ul lor e chiar acolo, la baloane cu urari pentru bolnavi. 
- Da, dar nu e ca si cum s-ar fi accidentat la tenis. 
Tenis. 
 - Beck, intelege-ma. 
 - Te inteleg. 
 - N-am avut intentii rele. 
- Stii, Joe. O fata zambitoare si galbena, imensa, e cam ultimul lucru din lume pe care vrei sa-l vezi cand un ciudat ti-a intrat in casa si te-a atacat. Adica e un zambet. 
E asa, gen... 
- Isuse!, am spus. 
- Nu e genul de moment cand sa zambesti. 
- Imi pare rau. 
- Nu trebuie sa-ti para rau acum. 
- Beck, putem merge la o cafea sau la ceva? 
- Chiar nu pot acum. 
Niciodata n-ai parut a fi mai departe de mine si o sa iau balonul ala si o sa-l intep de o toti dracii si in acelasi timp o sa iau balonul si o sa-l infasor de gatul lui Peach pentru ca CINE MAMA DRACULUI SE PLANGE SI DE UN BALON? 
 
Au trecut sapte ore si sase zile intregi de cand Peach s-a intors de la spital. Tu esti ocupata cu scoala si ocupata cu Peach, inca stai la ea acasa. Dar nu esti prea ocupata ca sa faci schimb de e-mail-uri cu un necunoscut numit CaptainNedAck@gmail.com. 
Tu: Hei, ma poti suna? 
Capitanul: Nu chiar acum. Mai vii weekend-ul asta? 
Tu: Sunt foarte ocupata. Nu ma poti suna? 
Capitanul: Vreau sa te vad. 
Tu: Dar nu am masina. 
Capitanul: Ia-ti una si am eu grija de restul. Inca porti marimea S, da? 
Tu: Da. 
Cand planurile tale cu capitanul sunt stabilite, pleci de la Peach cu un taxi. Te sun. Intra casuta vocala si nu iti las un mesaj. Nu sunt Capitanul si ignori si apelul de la Peach si ea iti trimite un e-mail, tot scris cu majuscule: 
UNDE ESTI TU? 
Scrii inapoi rapid si concis: 
Urgenta de scris. Poveste lunga. Merg la 'tabara de scris' (haha) la Silver Seahorse, in Bridgepoint. Sa ai grija de tine si sa incui usile. Love love love Beck"

Livrarea se face din stoc din depozitul de carte Libris, in zilele lucratoare. Transportul este gratuit prin curier rapid, oriunde in Romania, pentru orice comanda de minimum 90 de lei. Pentru orice solicitare apelati call center-ul Libris de luni pana vineri intre orele 8-20.

Altii au comandat si...

commentarii
Rating general al produsului
4.8 (5 review-uri)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului

Review-uri
Chelm Cristi 05/07/2020
Achizitie verificata

Review acordat in urma achizitiei facute de pe Libris.ro

O carte foarte interesanta. care te tine in suspans. Merita citita. O recomand! O idee buna de cadou pentru cei ce indragesc sa citeasca.

Ioana Trif 02/15/2020
Cartea aceasta mi-a zburlit parul in cap, pentru ca m-am gandit ca nimeni nu este ceea ce pare, fiecare dintre noi are secrete foarte bine ascunse. Doar ca unii dintre noi au desupra capului umbre mai mari decat s-ar crede. Aparent un baiat bun si simplu se dovedeste a fi un mic psihopat, daca se poate spune asa. Se pare ca formularea la timpul si locul potrivit nu este pentru aceasta carte in care nu exista coincidente ci planuri. Povestea aceasta este despre obsesie, ba chiar si nebunie traduse intr-o asa-zisa dragoste.

Simona66 08/29/2020
4.5 starsSad and beautiful.This is the book from which I saved the largest number of quotes.Fav quotes (RO). Spoiler alert! Da. Deci o sa mor? Da, sunteti pe moarte, i-a spus doctorul, imi pare foarte rau. A stat cu Morrie si Charlotte aproape doua ore, raspunzandu-le rabdator la intrebari. La plecare, doctorul le-a dat cateva informatii despre ALS, cateva brosuri, ca si cum aveau sa-si deschida un cont in banca. Afara soarele stralucea si oamenii isi vedeau de treburile lor. O femeie alerga sa bage niste bani intr-un automat de parcare. Alta cara niste alimente. Charlotte se gandea la o mie de lucruri: Cat timp mai avem? Cum o sa ne descurcam? Cum o sa platim facturile? In acest timp, batranul meu profesor era uimit de normalitatea zilei din jurul lui. N-ar trebui oare ca lumea sa se opreasca? Oare chiar nu stiu ce se intampla cu mine? Dar lumea nu s-a oprit, nici macar nu i-a pasat si, in momentul in care a deschis incet portiera masinii, Morrie a simtit ca aluneca intr-un hau. Si acum? Se gandea el.========== Iti aduci aminte cand i-am spus lui Ted Koppel ca in curand cineva va trebui sa ma stearga la fund? m-a intrebat. Am ras. Nu se poate uita un asemenea moment. Ei bine, cred ca ziua aia se apropie. Si ma cam tulbura. De ce? Pentru ca e supremul semn al dependentei. Cineva care sa te stearga la fund. Dar ma gandesc serios la acest aspect. Incerc sa gasesc si partea buna. Partea buna? Da. Pana la urma, o sa fiu bebelus inca o data. E un mod original de a vedea lucrurile.===Intra in clasa, se aseaza, nu spune nimic. Se uita la noi, noi ne uitam la el. La inceput, se aud cateva chicote, dar Morrie ridica din umeri si in cele din urma se face o liniste deplina in care putem auzi cele mai mici zgomote, baraitul caloriferului din coltul incaperii, respiratia greoaie a unui student mai gras. Unii dintre noi sunt agitati. Cand o sa spuna ceva? Ne foim, ne uitam la ceas. Cativa studenti se uita pe geam, incercand sa se detaseze de restul lumii. Treaba asta tine vreo cincisprezece minute bune, pana cand Morrie sparge tacerea cu o soapta. Ce se intampla aici? intreaba el. Si incet se porneste o discutie ceea ce Morrie urmarise inca de la inceput despre efectul linistii asupra relatiilor interumane. De ce ne simtim atat de incurcati de tacere? Ce bucurie gasim in tot zgomotul care ne inconjoara? Pe mine nu ma deranjeaza tacerea. In ciuda zgomotului pe care il fac cand sunt cu prietenii mei, nu ma simt in largul meu sa vorbesc despre sentimentele mele in fata celorlalti si mai ales in fata colegilor. As putea sta in tacere ore in sir daca asta este ceea ce se cere la curs. La iesire, Morrie ma opreste. N-ai spus prea multe astazi, remarca el. Stiu si eu... nu am avut nimic de adaugat. Eu cred ca ai multe de adaugat. De fapt, Mitch, imi amintesti de cineva pe care l-am cunoscut si caruia ii placea sa tina totul pentru el cand era mai tanar. De cine? De mine.===L-am intrebat pe Morrie daca isi plange de mila. Uneori, dimineata, mi-a raspuns. Atunci ma jelesc. Ma rasucesc, imi misc degetele si mainile tot ce mai pot inca misca si jelesc tot ce am pierdut. Deplang felul lent si perfid in care mor. Dar apoi ma opresc din plans. Asa, pur si simplu? Imi dau voie sa plang daca simt nevoia. Dar apoi ma concentrez la lucrurile bune care inca mai exista in viata mea. Ma gandesc la oamenii care vin sa ma vada. La povestile pe care am sa le aud. La tine daca este marti. Pentru ca noi suntem oameni de marti. Am zambit stramb. Oameni de marti. Mitch, nu-mi permit mai multa autocompatimire decat atat. Cate putin in fiecare dimineata, cateva lacrimi, atat. Ma gandeam la oamenii pe care ii cunosteam si care isi petreceau multe ore din viata compatimindu-se. Cat de folositor ar fi sa putem stabili o limita zilnica de autocompatimire. Doar cateva minute de lacrimi, apoi sa ne vedem de treaba. Si daca Morrie era in stare, chiar suferind de o boala atat de groaznica... Daca vezi lucrurile in felul acesta, e groaznic, mi-a spus Morrie. E groaznic sa-mi vad trupul topindu-se incet si devenind nimic. Dar in acelasi timp e minunat pentru ca am atata timp sa-mi iau ramas-bun. A zambit. Nu toti sunt atat de norocosi. M-am uitat la el cum zacea in fotoliul acela, incapabil sa se mai ridice in picioare, sa-si mai traga singur pantalonii. Norocos? Chiar a spus norocos?===Morrie se intorcea zambind, ca de obicei iar Connie s-a aplecat sa-l ridice din scaunul cu rotile si sa-l aseze in fotoliu. Vrei sa fac eu asta? am intrebat. A urmat o clipa de tacere, nici nu stiu de ce m-am oferit, dar Morrie s-a uitat la Connie si i-a spus: Poti sa-i arati cum sa faca? Sigur, a zis Connie. Urmand instructiunile ei, m-am aplecat si, cu bratele pe sub subsuorile lui Morrie, l-am tras spre mine, ca si cum as fi ridicat un bustean mare apucandu-l de dedesubt. Apoi m-am indreptat de spate, saltandu-l in sus in acelasi timp. In mod normal, atunci cand ridici pe cineva, te astepti sa-i simti bratele inclestandu-se in jurul tau, dar Morrie nu putea face acest lucru. Era o povara aproape fara viata si i-am simtit capul balanganindu-i-se usurel pe umarul meu si trupul moale agatat de mine ca un burete jilav si mare. Ahhh, a gemut el usor. Te tin, te tin, am spus eu. N-am cuvinte sa descriu cat de mult m-a emotionat imbratisarea asta, pot doar sa spun ca am simtit semintele mortii sadite in interiorul corpului sau tremurator, iar cand l-am asezat in fotoliu si i-am potrivit pernele sub cap, am avut cea mai infricosatoare senzatie ca ne expira timpul. Si ca trebuia sa fac ceva.==Astazi, Morrie ne spune ca ar vrea sa incercam un nou exercitiu. Trebuie sa stam in picioare, cu spatele la colegii nostri si sa ne dam drumul pe spate, avand incredere ca un alt student ne va prinde. Multi dintre noi nu ne simtim prea in largul nostru si nu suntem in stare sa ne lasam pe spate mai mult de cativa centimetri inainte de a ne redresa singuri. Radem stanjeniti. In cele din urma, unul dintre studenti, o fata tacuta, slaba, cu parul negru, care observasem ca purta mai tot timpul pulovere albe de pescar, isi incruciseaza bratele peste piept, inchide ochii, se lasa pe spate si nu se balanseaza inapoi, intocmai ca in reclamele acelea la pliculetele de ceai Lipton in care cineva se arunca intr-o piscina. Pentru o clipa, sunt sigur ca o se prabuseasca pe podea. In ultima secunda insa, partenerul care-i fusese desemnat o apuca de umeri si de cap si o ridica brusc. Uau! Striga mai multi studenti. Unii aplauda. Morrie zambeste in sfarsit. Vezi, ii spune el fetei, ai inchis ochii. Asta a fost diferenta. Uneori nu poti sa crezi ceea ce vezi, trebuie sa crezi ceea ce simti. Si daca vreodata vor fi oameni care sa aiba incredere in tine, atunci trebuie sa simti ca si tu poti avea incredere in ei chiar si atunci cand esti in ceata. Chiar si atunci cand cazi.===Si cred ca inregistrarile, la fel ca fotografiile si filmele, sunt o incercare disperata de a fura ceva din valiza mortii.=== Iubiti-va unii pe altii, sau veti pieri, a repetat Morrie. Suna bine, nu? Si cat e de adevarat. Fara dragoste, suntem pasari cu aripile frante. Sa zicem ca as fi divortat sau as trai singur sau n-as avea copii. Boala asta de care sufar ar fi fost neinchipuit de grea. Nu stiu daca as fi putut sa rezist. Sigur, oamenii vin in vizita, prieteni, colegi, dar nu e acelasi lucru cu a avea pe cineva care sa nu plece de langa tine. E altceva sa ai pe cineva alaturi care sa aiba grija de tine, care sa te ingrijeasca tot timpul. Asta inseamna familia, nu doar dragoste, prin asta le spui celorlalti ca cineva care are grija de tine in lipsa lor. Asta mi-a lipsit atat de mult atunci cand a murit mama e ceea ce eu numesc siguranta spirituala sa stiu ca am o familie care sa aiba grija de mine. Nimic nu-ti poate oferi asa ceva. Nici banii. Nici faima. M-a privit in ochi. Si nici munca, a adaugat. === Mitch, e curios, mi-a spus. Sunt o persoana independenta, astfel ca am avut tendinta sa lupt cu toate astea cum ar fi sa fiu ajutat sa ma dau jos din masina, sa ma imbrace altcineva, imi era oarecum rusine, pentru ca toata cultura noastra ne spune ca trebuie sa-ti fie rusine daca nu te poti sterge singur la fund. Dar apoi m-am gandit. Uita ce spune cultura. Am ignorat cultura asta aproape toata viata. Nu o sa-mi fie rusine. Ce mare scofala? Si stii ce? S-a intamplat un lucru foarte ciudat. Ce anume? Am inceput sa ma bucur de dependenta mea. Acum imi face placere atunci cand altii ma rasucesc pe o parte si ma dau cu crema pe fund ca sa nu fac rani. Sau cand imi sterg fruntea sau imi maseaza picioarele. Ma rasfat. Inchid ochii si ma bucur de toate astea. Si mi se par foarte familiare. E ca si cum as fi devenit din nou copil. Sa ai pe cineva care te imbaiaza. Pe cineva care te ridica. Pe cineva care te sterge la fund. Cu totii stim sa fim copii. Avem asta in noi. Pentru mine, problema e sa-mi amintesc cum sa ma bucur de lucrul acesta. Adevarul este ca atunci cand am fost purtati de mama noastra, cand ne-a leganat, cand ne-a mangaiat pe crestet niciunul dintre noi nu se mai satura. Tanjim cu totii sa ne intoarcem la acele zile in care cineva avea grija de noi la dragostea neconditionata, la atentia neconditionata. Cei mai multi dintre noi nu s-au saturat. Eu, unul, nu. M-am uitat la Morrie si mi-am dat seama brusc de ce se bucura atunci cand ma aplecam spre el sa ii aranjez microfonul sau sa ii potrivesc pernele sau sa ii sterg ochii. Atingerea umana. La saptezeci si opt de ani, daruia ca un adult si primea ca un copil.=== E simplu. Pe masura ce cresti, inveti. Daca ai ramane la douazeci si doi de ani, ai ramane pe veci la fel de ignorant ca la douazeci si doi de ani. Imbatranirea nu inseamna numai decadere, sa stii. Inseamna si maturizare. Inseamna mai mult decat faptul ca vei muri, inseamna si ca vei intelege ca vei muri si ca vei trai mai bine stiind asta. Da, am spus eu, dar daca imbatranirea ar fi atat de valoroasa, atunci de ce spun oamenii mereu: De-as fi tanar din nou. Nu auzi pe nimeni spunand: As vrea sa am saizeci si cinci de ani. A zambit. Stii ce arata asta? Vieti neimplinite. Vieti nerealizate. Vieti care nu si-au gasit rostul. Pentru ca daca ti-ai gasi rostul in viata, n-ai mai vrea sa te intorci. Ai vrea sa mergi inainte. Ai vrea sa vezi mai multe, sa faci mai multe. Nu poti sa astepti pana la saizeci si cinci de ani. Asculta. Ar trebui sa mai stii un lucru. Toti tinerii ar trebui sa afle acest lucru. Daca te vei lupta mereu cu imbatranirea, vei fi mereu nefericit, pentru ca se va intampla oricum. === Care era intrebarea? Daca imi fac griji ca voi fi uitat dupa ce voi muri. Si? Iti faci? Nu cred ca voi fi uitat. Sunt atat de multi oameni care au fost atat de aproape de mine. Iar dragostea inseamna sa traiesti, chiar si dupa ce ai murit.=== Eu cred in atentia totala, a spus Morrie. Asta inseamna sa fii cu persoana cu care esti. Acum, cand vorbesc cu tine, Mitch, incerc sa ma concentrez doar la ceea ce se intampla intre noi. Nu ma gandesc la ceea ce am vorbit saptamana trecuta. Nu ma gandesc la ce se va intampla vineri. Nu ma gandesc la o alta emisiune cu Ted Koppel sau la medicamentele pe care le iau. Vorbesc cu tine. Ma gandesc la tine. Imi aminteam cum ne preda ideea asta in procesul de grup in timpul facultatii. Ma impotrivisem atunci, gandindu-ma ca era doar un plan de lectie pentru un curs universitar. A invata sa acorzi atentie? Cat de important putea fi asa ceva? Acum stiu ca e mai important decat aproape toate lucrurile pe care ni le predau in facultate.==========Atat de multi oameni cu probleme mult mai mici sunt atat de absorbiti de ei insisi, incat ochii lor incep sa priveasca prin tine daca le vorbesti mai mult de treizeci de secunde. Se gandesc deja la altceva sa sune un prieten, sa trimita un fax, sa viseze la un iubit. Iti mai acorda atentie doar atunci cand termini de vorbit, moment in care spun Iham sau Da, intr-adevar si mimeaza astfel interesul. ==========Cand cineva voia sa ma depaseasca in trafic atunci cand inca mai puteam conduce ridicam mana... A incercat sa-mi arate, dar mana stanga s-a ridicat foarte putin, doar cativa centimetri. ... ridicam mana, ca si cum as fi vrut sa fac un gest urat, apoi il salutam si zambeam. In loc sa le arati degetul, lasa-i sa treaca si zambeste. Si stii ceva? De multe ori imi zambeau si ei. Adevarul este ca nu trebuie sa ma grabesc prea mult cand sunt cu masina. Mai degraba imi indrept energia spre oameni. ==========Era intotdeauna pregatit sa-si arate emotiile pe care generatia nascuta dupa razboi adesea nu le avea. Suntem grozavi in conversatii marunte: Ce mai faci?, Unde locuiesti?. Dar sa asculti cu adevarat pe cineva fara sa incerci sa ii vinzi ceva, sa-l agati, sa-l inrolezi sau sa doresti ceva in schimb cat de des facem acest lucru? Cred ca multi dintre musafirii din ultimele luni de viata ale lui Morrie erau atrasi mai putin de atentia pe care voiau sa i-o arate lui, cat de atentia pe care el le-o arata lor. In ciuda durerii si decaderii, batranelul acesta stia sa-i asculte asa cum isi dorisera dintotdeauna sa fie ascultati.===Charlotte pasa aproape totul intr-un mixer acum. Manca folosindu-se de un pai. Continuam sa fac cumparaturi in fiecare saptamana si intram cu sacosele pline ca sa i le arat, dar era mai mult sa-i vad expresia de bucurie decat pentru altceva. Cand deschideam frigiderul, dadeam peste o multime de caserole. Cred ca speram ca intr-o zi aveam sa mancam din nou un pranz adevarat impreuna si aveam sa-l vad cum se manjeste peste tot in timp ce vorbeste cu mancarea-n gura, cu expresia aceea de fericire intiparita pe chip.=== Un lucru am invatat despre casatorie, a continuat el. Esti pus la incercare. Descoperi cine esti, cine este celalalt si daca sunteti potriviti sau nu. Exista vreun semn dupa care sa stii daca o casnicie va merge sau nu? Morrie a zambit. Lucrurile nu sunt atat de simple, Mitch. Stiu. Si totusi, a spus el, sunt cateva reguli despre care stiu ca sunt adevarate: daca nu va respectati unul pe celalalt, veti avea multe necazuri. Daca nu stiti sa faceti compromisuri, veti avea multe necazuri. Daca nu puteti vorbi deschis despre ce se intampla intre voi, veti avea multe necazuri. Si daca nu aveti aceleasi valori in viata, veti avea multe necazuri. Valorile voastre trebuie sa fie aceleasi.=== Iti amintesti Cartea lui Iov? Din Biblie? Exact. Iov este un om bun, dar Dumnezeu il face sa sufere. Ca sa-i puna la incercare credinta. Imi amintesc. Ii ia tot ce are, casa, banii, familia... Sanatatea. Il imbolnaveste. Ca sa-i incerce credinta. Exact. Ca sa-i incerce credinta. Ma intreb... Ce te intrebi? Ce crezi despre asta? Morrie tuseste violent. Mainile ii tremura cand le lasa in jos pe langa corp. Cred, spune zambind, ca Dumnezeu a exagerat. === Nu renunta prea devreme, dar nici nu te agata prea tare.===

Lau34 07/25/2020
4.5 starsSad and beautiful.This is the book from which I saved the largest number of quotes.Fav quotes (RO). Spoiler alert! Da. Deci o sa mor? Da, sunteti pe moarte, i-a spus doctorul, imi pare foarte rau. A stat cu Morrie si Charlotte aproape doua ore, raspunzandu-le rabdator la intrebari. La plecare, doctorul le-a dat cateva informatii despre ALS, cateva brosuri, ca si cum aveau sa-si deschida un cont in banca. Afara soarele stralucea si oamenii isi vedeau de treburile lor. O femeie alerga sa bage niste bani intr-un automat de parcare. Alta cara niste alimente. Charlotte se gandea la o mie de lucruri: Cat timp mai avem? Cum o sa ne descurcam? Cum o sa platim facturile? In acest timp, batranul meu profesor era uimit de normalitatea zilei din jurul lui. N-ar trebui oare ca lumea sa se opreasca? Oare chiar nu stiu ce se intampla cu mine? Dar lumea nu s-a oprit, nici macar nu i-a pasat si, in momentul in care a deschis incet portiera masinii, Morrie a simtit ca aluneca intr-un hau. Si acum? Se gandea el.========== Iti aduci aminte cand i-am spus lui Ted Koppel ca in curand cineva va trebui sa ma stearga la fund? m-a intrebat. Am ras. Nu se poate uita un asemenea moment. Ei bine, cred ca ziua aia se apropie. Si ma cam tulbura. De ce? Pentru ca e supremul semn al dependentei. Cineva care sa te stearga la fund. Dar ma gandesc serios la acest aspect. Incerc sa gasesc si partea buna. Partea buna? Da. Pana la urma, o sa fiu bebelus inca o data. E un mod original de a vedea lucrurile.===Intra in clasa, se aseaza, nu spune nimic. Se uita la noi, noi ne uitam la el. La inceput, se aud cateva chicote, dar Morrie ridica din umeri si in cele din urma se face o liniste deplina in care putem auzi cele mai mici zgomote, baraitul caloriferului din coltul incaperii, respiratia greoaie a unui student mai gras. Unii dintre noi sunt agitati. Cand o sa spuna ceva? Ne foim, ne uitam la ceas. Cativa studenti se uita pe geam, incercand sa se detaseze de restul lumii. Treaba asta tine vreo cincisprezece minute bune, pana cand Morrie sparge tacerea cu o soapta. Ce se intampla aici? intreaba el. Si incet se porneste o discutie ceea ce Morrie urmarise inca de la inceput despre efectul linistii asupra relatiilor interumane. De ce ne simtim atat de incurcati de tacere? Ce bucurie gasim in tot zgomotul care ne inconjoara? Pe mine nu ma deranjeaza tacerea. In ciuda zgomotului pe care il fac cand sunt cu prietenii mei, nu ma simt in largul meu sa vorbesc despre sentimentele mele in fata celorlalti si mai ales in fata colegilor. As putea sta in tacere ore in sir daca asta este ceea ce se cere la curs. La iesire, Morrie ma opreste. N-ai spus prea multe astazi, remarca el. Stiu si eu... nu am avut nimic de adaugat. Eu cred ca ai multe de adaugat. De fapt, Mitch, imi amintesti de cineva pe care l-am cunoscut si caruia ii placea sa tina totul pentru el cand era mai tanar. De cine? De mine.===L-am intrebat pe Morrie daca isi plange de mila. Uneori, dimineata, mi-a raspuns. Atunci ma jelesc. Ma rasucesc, imi misc degetele si mainile tot ce mai pot inca misca si jelesc tot ce am pierdut. Deplang felul lent si perfid in care mor. Dar apoi ma opresc din plans. Asa, pur si simplu? Imi dau voie sa plang daca simt nevoia. Dar apoi ma concentrez la lucrurile bune care inca mai exista in viata mea. Ma gandesc la oamenii care vin sa ma vada. La povestile pe care am sa le aud. La tine daca este marti. Pentru ca noi suntem oameni de marti. Am zambit stramb. Oameni de marti. Mitch, nu-mi permit mai multa autocompatimire decat atat. Cate putin in fiecare dimineata, cateva lacrimi, atat. Ma gandeam la oamenii pe care ii cunosteam si care isi petreceau multe ore din viata compatimindu-se. Cat de folositor ar fi sa putem stabili o limita zilnica de autocompatimire. Doar cateva minute de lacrimi, apoi sa ne vedem de treaba. Si daca Morrie era in stare, chiar suferind de o boala atat de groaznica... Daca vezi lucrurile in felul acesta, e groaznic, mi-a spus Morrie. E groaznic sa-mi vad trupul topindu-se incet si devenind nimic. Dar in acelasi timp e minunat pentru ca am atata timp sa-mi iau ramas-bun. A zambit. Nu toti sunt atat de norocosi. M-am uitat la el cum zacea in fotoliul acela, incapabil sa se mai ridice in picioare, sa-si mai traga singur pantalonii. Norocos? Chiar a spus norocos?===Morrie se intorcea zambind, ca de obicei iar Connie s-a aplecat sa-l ridice din scaunul cu rotile si sa-l aseze in fotoliu. Vrei sa fac eu asta? am intrebat. A urmat o clipa de tacere, nici nu stiu de ce m-am oferit, dar Morrie s-a uitat la Connie si i-a spus: Poti sa-i arati cum sa faca? Sigur, a zis Connie. Urmand instructiunile ei, m-am aplecat si, cu bratele pe sub subsuorile lui Morrie, l-am tras spre mine, ca si cum as fi ridicat un bustean mare apucandu-l de dedesubt. Apoi m-am indreptat de spate, saltandu-l in sus in acelasi timp. In mod normal, atunci cand ridici pe cineva, te astepti sa-i simti bratele inclestandu-se in jurul tau, dar Morrie nu putea face acest lucru. Era o povara aproape fara viata si i-am simtit capul balanganindu-i-se usurel pe umarul meu si trupul moale agatat de mine ca un burete jilav si mare. Ahhh, a gemut el usor. Te tin, te tin, am spus eu. N-am cuvinte sa descriu cat de mult m-a emotionat imbratisarea asta, pot doar sa spun ca am simtit semintele mortii sadite in interiorul corpului sau tremurator, iar cand l-am asezat in fotoliu si i-am potrivit pernele sub cap, am avut cea mai infricosatoare senzatie ca ne expira timpul. Si ca trebuia sa fac ceva.==Astazi, Morrie ne spune ca ar vrea sa incercam un nou exercitiu. Trebuie sa stam in picioare, cu spatele la colegii nostri si sa ne dam drumul pe spate, avand incredere ca un alt student ne va prinde. Multi dintre noi nu ne simtim prea in largul nostru si nu suntem in stare sa ne lasam pe spate mai mult de cativa centimetri inainte de a ne redresa singuri. Radem stanjeniti. In cele din urma, unul dintre studenti, o fata tacuta, slaba, cu parul negru, care observasem ca purta mai tot timpul pulovere albe de pescar, isi incruciseaza bratele peste piept, inchide ochii, se lasa pe spate si nu se balanseaza inapoi, intocmai ca in reclamele acelea la pliculetele de ceai Lipton in care cineva se arunca intr-o piscina. Pentru o clipa, sunt sigur ca o se prabuseasca pe podea. In ultima secunda insa, partenerul care-i fusese desemnat o apuca de umeri si de cap si o ridica brusc. Uau! Striga mai multi studenti. Unii aplauda. Morrie zambeste in sfarsit. Vezi, ii spune el fetei, ai inchis ochii. Asta a fost diferenta. Uneori nu poti sa crezi ceea ce vezi, trebuie sa crezi ceea ce simti. Si daca vreodata vor fi oameni care sa aiba incredere in tine, atunci trebuie sa simti ca si tu poti avea incredere in ei chiar si atunci cand esti in ceata. Chiar si atunci cand cazi.===Si cred ca inregistrarile, la fel ca fotografiile si filmele, sunt o incercare disperata de a fura ceva din valiza mortii.=== Iubiti-va unii pe altii, sau veti pieri, a repetat Morrie. Suna bine, nu? Si cat e de adevarat. Fara dragoste, suntem pasari cu aripile frante. Sa zicem ca as fi divortat sau as trai singur sau n-as avea copii. Boala asta de care sufar ar fi fost neinchipuit de grea. Nu stiu daca as fi putut sa rezist. Sigur, oamenii vin in vizita, prieteni, colegi, dar nu e acelasi lucru cu a avea pe cineva care sa nu plece de langa tine. E altceva sa ai pe cineva alaturi care sa aiba grija de tine, care sa te ingrijeasca tot timpul. Asta inseamna familia, nu doar dragoste, prin asta le spui celorlalti ca cineva care are grija de tine in lipsa lor. Asta mi-a lipsit atat de mult atunci cand a murit mama e ceea ce eu numesc siguranta spirituala sa stiu ca am o familie care sa aiba grija de mine. Nimic nu-ti poate oferi asa ceva. Nici banii. Nici faima. M-a privit in ochi. Si nici munca, a adaugat. === Mitch, e curios, mi-a spus. Sunt o persoana independenta, astfel ca am avut tendinta sa lupt cu toate astea cum ar fi sa fiu ajutat sa ma dau jos din masina, sa ma imbrace altcineva, imi era oarecum rusine, pentru ca toata cultura noastra ne spune ca trebuie sa-ti fie rusine daca nu te poti sterge singur la fund. Dar apoi m-am gandit. Uita ce spune cultura. Am ignorat cultura asta aproape toata viata. Nu o sa-mi fie rusine. Ce mare scofala? Si stii ce? S-a intamplat un lucru foarte ciudat. Ce anume? Am inceput sa ma bucur de dependenta mea. Acum imi face placere atunci cand altii ma rasucesc pe o parte si ma dau cu crema pe fund ca sa nu fac rani. Sau cand imi sterg fruntea sau imi maseaza picioarele. Ma rasfat. Inchid ochii si ma bucur de toate astea. Si mi se par foarte familiare. E ca si cum as fi devenit din nou copil. Sa ai pe cineva care te imbaiaza. Pe cineva care te ridica. Pe cineva care te sterge la fund. Cu totii stim sa fim copii. Avem asta in noi. Pentru mine, problema e sa-mi amintesc cum sa ma bucur de lucrul acesta. Adevarul este ca atunci cand am fost purtati de mama noastra, cand ne-a leganat, cand ne-a mangaiat pe crestet niciunul dintre noi nu se mai satura. Tanjim cu totii sa ne intoarcem la acele zile in care cineva avea grija de noi la dragostea neconditionata, la atentia neconditionata. Cei mai multi dintre noi nu s-au saturat. Eu, unul, nu. M-am uitat la Morrie si mi-am dat seama brusc de ce se bucura atunci cand ma aplecam spre el sa ii aranjez microfonul sau sa ii potrivesc pernele sau sa ii sterg ochii. Atingerea umana. La saptezeci si opt de ani, daruia ca un adult si primea ca un copil.=== E simplu. Pe masura ce cresti, inveti. Daca ai ramane la douazeci si doi de ani, ai ramane pe veci la fel de ignorant ca la douazeci si doi de ani. Imbatranirea nu inseamna numai decadere, sa stii. Inseamna si maturizare. Inseamna mai mult decat faptul ca vei muri, inseamna si ca vei intelege ca vei muri si ca vei trai mai bine stiind asta. Da, am spus eu, dar daca imbatranirea ar fi atat de valoroasa, atunci de ce spun oamenii mereu: De-as fi tanar din nou. Nu auzi pe nimeni spunand: As vrea sa am saizeci si cinci de ani. A zambit. Stii ce arata asta? Vieti neimplinite. Vieti nerealizate. Vieti care nu si-au gasit rostul. Pentru ca daca ti-ai gasi rostul in viata, n-ai mai vrea sa te intorci. Ai vrea sa mergi inainte. Ai vrea sa vezi mai multe, sa faci mai multe. Nu poti sa astepti pana la saizeci si cinci de ani. Asculta. Ar trebui sa mai stii un lucru. Toti tinerii ar trebui sa afle acest lucru. Daca te vei lupta mereu cu imbatranirea, vei fi mereu nefericit, pentru ca se va intampla oricum. === Care era intrebarea? Daca imi fac griji ca voi fi uitat dupa ce voi muri. Si? Iti faci? Nu cred ca voi fi uitat. Sunt atat de multi oameni care au fost atat de aproape de mine. Iar dragostea inseamna sa traiesti, chiar si dupa ce ai murit.=== Eu cred in atentia totala, a spus Morrie. Asta inseamna sa fii cu persoana cu care esti. Acum, cand vorbesc cu tine, Mitch, incerc sa ma concentrez doar la ceea ce se intampla intre noi. Nu ma gandesc la ceea ce am vorbit saptamana trecuta. Nu ma gandesc la ce se va intampla vineri. Nu ma gandesc la o alta emisiune cu Ted Koppel sau la medicamentele pe care le iau. Vorbesc cu tine. Ma gandesc la tine. Imi aminteam cum ne preda ideea asta in procesul de grup in timpul facultatii. Ma impotrivisem atunci, gandindu-ma ca era doar un plan de lectie pentru un curs universitar. A invata sa acorzi atentie? Cat de important putea fi asa ceva? Acum stiu ca e mai important decat aproape toate lucrurile pe care ni le predau in facultate.==========Atat de multi oameni cu probleme mult mai mici sunt atat de absorbiti de ei insisi, incat ochii lor incep sa priveasca prin tine daca le vorbesti mai mult de treizeci de secunde. Se gandesc deja la altceva sa sune un prieten, sa trimita un fax, sa viseze la un iubit. Iti mai acorda atentie doar atunci cand termini de vorbit, moment in care spun Iham sau Da, intr-adevar si mimeaza astfel interesul. ==========Cand cineva voia sa ma depaseasca in trafic atunci cand inca mai puteam conduce ridicam mana... A incercat sa-mi arate, dar mana stanga s-a ridicat foarte putin, doar cativa centimetri. ... ridicam mana, ca si cum as fi vrut sa fac un gest urat, apoi il salutam si zambeam. In loc sa le arati degetul, lasa-i sa treaca si zambeste. Si stii ceva? De multe ori imi zambeau si ei. Adevarul este ca nu trebuie sa ma grabesc prea mult cand sunt cu masina. Mai degraba imi indrept energia spre oameni. ==========Era intotdeauna pregatit sa-si arate emotiile pe care generatia nascuta dupa razboi adesea nu le avea. Suntem grozavi in conversatii marunte: Ce mai faci?, Unde locuiesti?. Dar sa asculti cu adevarat pe cineva fara sa incerci sa ii vinzi ceva, sa-l agati, sa-l inrolezi sau sa doresti ceva in schimb cat de des facem acest lucru? Cred ca multi dintre musafirii din ultimele luni de viata ale lui Morrie erau atrasi mai putin de atentia pe care voiau sa i-o arate lui, cat de atentia pe care el le-o arata lor. In ciuda durerii si decaderii, batranelul acesta stia sa-i asculte asa cum isi dorisera dintotdeauna sa fie ascultati.===Charlotte pasa aproape totul intr-un mixer acum. Manca folosindu-se de un pai. Continuam sa fac cumparaturi in fiecare saptamana si intram cu sacosele pline ca sa i le arat, dar era mai mult sa-i vad expresia de bucurie decat pentru altceva. Cand deschideam frigiderul, dadeam peste o multime de caserole. Cred ca speram ca intr-o zi aveam sa mancam din nou un pranz adevarat impreuna si aveam sa-l vad cum se manjeste peste tot in timp ce vorbeste cu mancarea-n gura, cu expresia aceea de fericire intiparita pe chip.=== Un lucru am invatat despre casatorie, a continuat el. Esti pus la incercare. Descoperi cine esti, cine este celalalt si daca sunteti potriviti sau nu. Exista vreun semn dupa care sa stii daca o casnicie va merge sau nu? Morrie a zambit. Lucrurile nu sunt atat de simple, Mitch. Stiu. Si totusi, a spus el, sunt cateva reguli despre care stiu ca sunt adevarate: daca nu va respectati unul pe celalalt, veti avea multe necazuri. Daca nu stiti sa faceti compromisuri, veti avea multe necazuri. Daca nu puteti vorbi deschis despre ce se intampla intre voi, veti avea multe necazuri. Si daca nu aveti aceleasi valori in viata, veti avea multe necazuri. Valorile voastre trebuie sa fie aceleasi.=== Iti amintesti Cartea lui Iov? Din Biblie? Exact. Iov este un om bun, dar Dumnezeu il face sa sufere. Ca sa-i puna la incercare credinta. Imi amintesc. Ii ia tot ce are, casa, banii, familia... Sanatatea. Il imbolnaveste. Ca sa-i incerce credinta. Exact. Ca sa-i incerce credinta. Ma intreb... Ce te intrebi? Ce crezi despre asta? Morrie tuseste violent. Mainile ii tremura cand le lasa in jos pe langa corp. Cred, spune zambind, ca Dumnezeu a exagerat. === Nu renunta prea devreme, dar nici nu te agata prea tare.===

O poveste despre obsesie si nebunie scrisa din perspectiva unui personaj ce ar face orice pentru a fi sigur ca nu se va desparti de prietena sa. Recomand si serialul!

sus
Feedback Wishlist
// // //