Tu mi-ai schimbat viata. Povestea incredibila care a inspirat filmul Intouchables

#1 Bestseller international
Abdel nu voia acest post, iesise de foarte putin timp din inchisoare si nu avea nicio experienta si niciun chef sa se joace de-a dadaca, cu atat mai putin sa o faca pentru un bogatan.

Philippe, in schimb, nu-l voia decat pe el: toti ceilalti aveau prea multa falsa pudoare, prea multa compasiune. Fiecare dintre cei doi protagonisti a oferit celuilalt o sansa, fara emotii exagerate, intr-o provocare mutuala: anume sa-si transforme propriile slabiciuni si pe ale celuilalt in puncte forte.
In autobiografia sa, Abdel Sellou ne expune o versiune surprinzatoare a acestei aventuri, o lectie de viata, o "dragoste la prima vedere" de tip amical, pe cat de hilara, pe atat de emotionanta. — Philippe Pozzo di Borgo

O carte despre prietenie adevarata, despre cum prietenia schimba oamenii, vindeca sufletul. O carte care inspira si sadeste speranta si credinta in oameni.

 

Povestea lui Abdell Sellou si a lui Philippe Pozzo di Borgo a inspirat filmul Invincibilii (Intouchables), devenind filmul francez cu cel mai mare succes international. Filmul a fost regizat de Olivier Nakache si Eric Toledano. In rolurile principale joaca actorii Francois Cluzet si Omar Sy.

Intouchables a avut nominalizari si premii la Globul de Aur, BAFTA, Academia Europeana de Film, Festivalul International de Film din Tokyo s.a

Philippe Pozzo di Borgo, descendent al unei familii de aristocrati si directorul unei companii producatoare de sampanie, a suferit un accident de parapanta si a devenit infirm la varsta de 42 de ani. Din zeci de pretendenti la postul de insotitor, el a preferat sa aleaga un imigrant alferian, de curand iesit din inchisoare. Si nu a gresit: demonul pazitor nu numai ca l-a ajutat sa iasa din depresie, ci i-a refat pofta de viata.
Intalnirea cu Philippe Pozzo di Borgo i-a schimbat viata lui Abdel Sellou. Cultura bogata si inteligenta lui Philippe, impreuna cu energia de viata debordanta a lui Abdel au facut o minune. Minunea unei prietenii adevarate si sincere, mai presus de orice neputinta fizica si diferenta sociala.

In viata reala a fost mult mai interesant decat in film. — Abdel Sellou

 

- Nu esti intreg la minte? Omul acesta e mai fragil decat un ou! 

Oasele, plamanii, pielea... La un tetraplegic fiecare parte a corpului, fiecare organ este vulnerabil. Ranile nu se vad cu ochiul liber si durerea nu isi exercita rolul de semnal de alarma. Sangele circula cu greu, ranile nu se cicatrizeaza, organele sunt insuficient irigate, functiile urinare si intestinale sunt afectate, corpul nu se mai curata singur. Cateva zile de observare langa Pozzo mi-au oferit un curs medical accelerat si am inteles ca era vorba de un pacient extrem de delicat. Intr-adevar era ca un ou. Un ou de prepelita, cu coaja subtire si alba. Mi-am adus aminte de starea in care ii adusesem pe soldateii mei G.I. Joe de jucarie cand eram mic... Nu aratau prea bine... dar intre timp am crescut, iar Pozzo era un mega G.I. Joe din portelan. El, care pana acum cateva secunde zambea, aratandu-si dintii impecabili, strangea din ei de cand ii impartasisem intentia de a-l purta in brate. Cu toate astea, ma simteam capabil sa deplasez oul fara sa-l sparg. 

- Domnule Pozzo, de cateva zile bune va observ. Masinaria asta e infernala. Cred ca am gasit modalitatea prin care sa nu mai avem nevoie de ea. Lasati-ma sa incerc, voi fi cu mare grija.

- Esti sigur, Abdel?

- Ascultati-ma, in cel mai rau caz va lovesc un picior, o sa faceti o vanataie si atat, nu?

- E nimica toata asta, pot sa suport... Gata cu discutiile, pornim!"