Fragment din poveste:

 

    „Era cea mai ciudata poveste pe care o auzise Winnie in viata ei. Si indata banui ca cei trei n-o mai spusesera nimanui inaintea ei, ca vorbisera despre asta doar intre ei si ca ea era prima persoana careia ii fusese dezvaluita povestea lor. Se adunasera in jurul ei ca trei copii pe langa mama lor, fiecare incercand sa-i capteze atentia, si, uneori, in inflacararea lor, vorbeau toti deodata si se intrerupeau unul pe celalalt.

    Cu optzeci si sapte de ani in urma, familia Tuck venise de departe, dinspre rasarit, cautand un loc in care sa se stabileasca. In vremurile acelea, paduricea nu era atat de mica, ci era un codru in toata puterea cuvantului, asa cum ii povestise lui Winnie si bunica ei: o padure enorma care se intindea pana hat departe. Sotii Tuck se gandeau sa-si construiasca o ferma la marginea padurii. Dar parea ca padurea nu se mai sfarseste. Cand au ajuns cam pe unde se afla paduricea de-acum si au iesit de pe poteca in cautarea unui loc in care sa poposeasca, au dat peste un izvor.

    - Era un loc foarte frumos, zise Jesse oftand. Luminisul insorit, copacul cu radacinile acelea cioturoase. Am oprit si am baut cu totii apa de la izvor, chiar si calul nostru. 

    - Nu, spuse Mae, n-am baut toti. Pisica n-a baut. Este un detaliu important.

    - Da, zise si Miles, sa nu uitam amanuntul acesta. Am baut cu totii, mai putin pisica.

    - Oricum, continua Jesse, apa avea un gust oarecum ciudat. Am poposit acolo peste noapte. Tata a scrijelit un T mare pe trunchiul copacului, ca sa marcheze locul. Apoi am pornit mai departe. Dupa ce-au parcurs inca multe mile inspre apus, iesind in sfarsit din padure, au ajuns la o vale in care nu locuiau prea multi oameni si-acolo si-au ridicat ferma.”