headerdesktop libfest19mar24

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

headermobile  libfest19mar24

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Tudor Ganea

0
(0 review-uri)
  • Tudor Ganea
  • Tudor Ganea
  • Tudor Ganea
  • Tudor Ganea

Tudor Ganea

0
(0 review-uri)
Tudor Ganea: despre proiectare in literatura   
 
Autorul lunii aprilie 2021: Tudor Ganea
 
LIBRIS: Esti arhitect si scriitor. Cum se impaca cele doua dimensiuni? Mai amintesc ca ai si afinitati in zona muzicala si a picturii. E mai greu sa proiectezi o cladire sau sa scrii o carte? Au ceva in comun creativitatea spatiala si cea narativa?
 
TUDOR GANEA: Am fortat odata un raspuns la intrebarea asta si gasisem o comparatie desteapta, dar tot un raspuns fortat fusese. Desigur ca exista reguli de compozitie care transcend artele si care se regasesc atat in arhitectura si literatura, cat si in muzica, fotografie, sculptura etc (ritmul, repetitia, contragreutatea, simetria, dismietria, etc), dar in mare arhitectura (asa cum e ea practicata azi) si literatura nu au nimic in comun. Asta pentru ca in cazul uneia lucrezi singur, iar in cazul celeilalte cu o echipa. Aici e marea diferenta. 
 
In proiectare ai o tema data de altcineva, un termen de predare fix, te supui regulilor din certificatul de urbanism, legilor si al normativelor in vigoare, lucrezi cu structuristi, instalatori, care au cerintele lor pe care trebuie sa te mulezi, s.a.m.d. In proza esti singur, faci ce vrei si mai ales nu raspunzi penal in cazul in care cartea e proasta. Iti iei cel mult niste raderi.
 
LIBRIS: Ai scris mult, inca din perioada liceului cand ai fost recompensat cu un premiu literar, dar ai adunat multe compozitii de sertar, care nu treceau ceea ce tu numeai in alt interviu testul primei luni (citeai manuscrisul dupa o luna si daca nu-ti placea, il aruncai). Apoi ai facut cursul de creative writing, tinut de Marius Chivu si Florin Iaru si ai indraznit sa trimiti manuscrisul Cazematei la Editura Polirom (pentru care ai fost recompensat cu premiul Tanarul prozator al anului 2016). 
 
Cum te-a ajutat acest curs? Ce contributie poate avea pentru un scriitor in formare? E vorba doar de un vot de incredere din partea unui tert credibil?
 
TUDOR GANEA: Mie mi-a prins bine pentru ca sunt un om pe care trebuie sa-l impingi de la spate ca sa faca pasul in fata, plus ca sunt foarte nesigur pe mine. Marius si Florin mi-au dat un branci, pentru care le voi fi mereu recunoscator. Cursul lor nu te invata cum sa scrii ci cum sa nu scrii, de aici si butada cum ca din cursul lor ies atatia scriitori cati intra. 
 
La cursul lor am invatat/vazut/depistat greseli. As zice ca e un curs de depistat contraventii si abateri in proza. Odata ce iei cunostinta de ele (contraventii), le ocolesti, iar daca vrei sa le fentezi, macar sa o faci cu stil, pentru ca toate regulile sunt facute pentru a fi incalcate. Recomand fara doar si poate cursul lor. De fapt, cred ca se recomanda singur, avand in vedere cati prozatori publicati la edituri excelente, premiati si recenzati bine au iesit de acolo. Nu-i mai enumar, ca se stiu. In ultimii cinci ani au bubuit vreo zece, toti veniti ca si mine, din afara filologiei.

LIBRIS: Ai trait in niste locuri inedite, dat fiind faptul ca tatal tau a avut o functie importanta in Aviatia Militara. E un fond enigmatico-mitic proiectat de tine in romanul Cazemata, scoti la suprafata povesti si vieti ascunse din locuri aparent nefrecventabile. Valorifici acolo explorarile curioase ale copilariei sau ai cautat sa umpli narativ, prin imaginatie spatii din care viata a lipsit? 

Cum aratau cazematele din Constanta, unde ai copilarit? 

TUDOR GANEA: Valorific si umplu in acelasi timp. Cred ca despre asta e vorba in literatura. Cata valorificare si cata umplere exista intre pagini tine de bucataria secreta a fiecarui scriitor si in acest dozaj subtil sta diversitatea vocilor narative. In ceea ce ma priveste, valorific enorm si umplu monstruos.
 
Cat despre cazematele din Faleza Nord, am sa imi permit sa pun aici cu copy-paste din Cantecul pasarii de plaja o mica descriere care reda fidel peisajul de acolo:
 
Ainur descoperise cazematele din prima zi. Erau constructii bizare, izolate, nelegate de ramificatia de blocuri ce zig-zaguia faleza. Tot FZN-ul parea a fi construit in jurul lor, asa cum orasele medievale au casele adunate in preajma catedralelor gotice. Urbanistii acelui cartier constantean pareau sa-i fi ordonat intreaga trama stradala in functie de amplasamentul bunkerelor. Astfel, din loc in loc, rectangularitatea strazilor si aliniamentul blocurilor erau sparte de aparitia unor astfel de edificii de aparare construite de armata germana in timpul celui de-al doilea razboi mondial si lasate apoi prada vegetatiei si gunoaielor. In jurul lor fondul neconstruit se largea dind nastere unor mici piete. Mai toate bunkerele erau ridicate de la nivelul strazii pe terasamente de pamint, ceea ce le conferea o anumita monumentalitate insotita de sentimentul unei supravegheri solemne. Cind trecea prin dreptul intrarilor intunecate simtea o briza rece si umeda, de parca bunkerul si-ar fi respirat catre el racoarea din plamanii beciurilor sale. Se oprea in fata acelor intrari si incerca sa-si obisnuiasca ochii cu intunericul, insa de fiecare data vreun zgomot dinauntru il facea s-o rupa la fuga, ingrozit.
 
LIBRIS: Ce te inspira? Ce gasesti interesant sau fascinant in zonele de periferie sociala, fie ca vorbim de undergroundul urban constantean sau de ruralul pe care il cufunzi in fantastic din romane precum Miere sau 8?

TUDOR GANEA: Gasesc totul interesant si fascinant, nu numai in zonele de periferie cat si la centru. Faptul ca majoritatea personajelor mele vin din zona periferica tine de fascinatia pe care o am fata de acesti oameni, pe care incerc nu sa-i exotizez, ci sa-i prezint asa cum i-am cunoscut. 
 
Am crescut printre astfel de personaje, am prieteni din lumea aceea la fel de multi cum am si din middle classul lumii educate. Insa lumpenii sunt paradoxali in magnetismul lor, au ceva salbatic si candid, sunt fiare capabile de o blandete cristica, sunt oamenii care ard cel mai tare si se consuma cel mai repede, cum sa nu te fascineze asemenea personaje care fierb dostoievskian? 
Prefer sa fiu acuzat de exotism si exagerare scriind despre ei (culmea, niste oameni care asa sunt - exagerati!) decat despre intelectuali blazati care netezesc servetele si infunda tigari in scrumiere - desi si acolo, atunci cand autorul are clasa si stie sa conjuge micile gesturi cu marile drame, poate iesi o proza ravasitoare.

LIBRIS: Dupa un roman politisto-fantastic, Cazemata si romanul bizar si atmosferic Miere, ai publicat Porci, o distopie cu accente etno. Ce satirizezi in acest roman? Te-ai amuzat scriindu-l sau ai distilat in sarcasm furia, frustrarea fata de cateva repere exasperante ale mentalului colectiv romanesc?  
 
TUDOR GANEA: Si una si alta. M-am amuzat frustrat fiind de vremuri. E un ras de om nebun acolo, pe care nu l-a vazut nimeni. Tonul tamp, derularea rapida, gagurile si grotescul de psycho-cartoon ce formeaza sosul narativ de acolo le-a stat multora in gat (cum era de asteptat). 
 
Porci e cel mai rapid microroman de-al meu (l-am dat gata in doua saptamani) si ramane in continuare cartea in care nu as schimba nicio virgula, desi e cea mai hulita si injurata carte a mea. Distopia asta parodica a iesit fix asa cum am vrut din start. Ce m-a deranjat a fost instrumentarul critic cu care a fost disecata. 
 
A fost o gluma distopica la care, in loc sa se rida, s-a scrasnit din dinti cu incruntaturi feroce. 
 
Se vede din avion ca e o parodie (sau poate nu se vede, si atunci pot spune ca am gresit, ca trebuia sa posez si mai mult) dar o parte din critici au preferat sa o analizeze nedrept punand-o in balanta cu reteta clasica a distopiilor consacrate - adica fix ce nu am scris/nu am vrut sa scriu eu. Eu veneam dinspre Sorokin si mi s-a reprosat ca de ce nu e dark si serioasa ca la Orwell. In fine. 
 
Pe de alta parte, am facut acolo un show intertextual de referinte literare si cinematografice pe care iar nu le-a vazut nimeni. Hai ca iar imi plang de mila. Poate e o carte gresita, vom vedea in timp, desi cred ca critica mea la ultra-nationalism o vad cat se poate de buna si nimerita in contextul actual. Porci e raportarea mea critica la felul meschin prin care politicul isi atrage masele de votanti promovand un discurs ultra-nationalist, pe care la noi il preia atat stanga cat si dreapta, in functie de cum bate vantul alegerilor. Oamenii sarmani sunt cei mai vulnerabili in fata unui asemenea discurs. Si politicul e sulfa. Stie cum sa confiste valorile traditionale si sa le transforme in instrumente de propaganda, sa le gonfleze, sa le distorsioneze pana devin ceva urat, o caricatura grotesca din care irumpe xenofobi si mandria nejustificata. Despre asta e vorba in Porci. Nu aveam cum sa spun povestea altfel decat intr-un registru parodic-grotesc.

LIBRIS: Romanul 8 include o galerie de personaje provocatoare. Intr-un alt interviu spui ca toate personajele tale au ca port-altoi oameni cu care te-ai intersectat. Ai intalnit si interlopi sangerosi si padurari care organizeaza orgii sau preoti asi ai resuscitarii? (enumar doar cateva din personajele romanului 8).

TUDOR GANEA: Readucem aici in discutie dozajul dintre umplere/valorificare despre care discutam ceva mai sus. Am sa raspund pe scurt: toate personajele mele sunt oameni pe care ii cunosc, ii culeg din realitatea imediata si ii plantez in fictiune. Abilitatile pe care si le dezvolta in fictiune nu mai tin de ei si nici de mine. Pur si simplu se intampla. Sunt martorul unui rod magic acolo, dupa bariera fictiunii. Unii o iau razna, altii se comporta fix asa cum sunt de cealalta parte a barierei. Sunt un papusar care lucreaza cu papusi vii.

LIBRIS: In ultimul roman, Cantecul pasarii de plaja,  revii la lumea underground a Constantei, lumea gastilor care isi disputa teritorii in anii `90. E un roman dur sau e un roman nostalgic? Care sunt particularitatile acestei miscari underground in mozaicul etnico-cultural al Constantei? S-a pierdut ceva astazi, din amprenta exotica si colorata  a orasului?
 
TUDOR GANEA: Violenta din Cantecul e o sub-tema a romanului, la fel ca si nostalgia cu care descriu FZN-ul anilor `90. Eu sunt constantean prin adoptie - am ajuns acolo cind aveam sapte ani - si a durat ceva vreme pina am asimilat si am fost asimilat de peisaj.
 
Mozaicul etnico-cultural m-a ametit in prima faza. Mai ales lexicul. Exista un jargon impregnat de turcisme-tatarisme-machedonisme care m-a luat pe nepregatite, fiind fascinant totodata. Exotismul asta inca exista si azi, a supravietuit si da savoare Constantei. 
 
Pana sa ajung la malul marii crescusem intr-o colonie militara de linga Fetesti (deci nu foarte departe) unde toata lumea se stia cu toata lumea si timpul trecea incet. In Constanta am descoperit o alta lume. Oamenii erau foarte galagiosi, extrovertiti, exhaustivi si solari. Prin fata blocului toata lumea urla, tipa, traia - as spune acum. 
 
Ieseam zi de zi la joaca zeci de copii, iar conflictele fizice erau inevitabile. Parca se daduse dezlegare la viata. Nebuloasa tranzitiei a transformat cartierele in adevarate wild-westuri, in care legea nu se facea cu pistolul ci cu pumnul. Casetele VHS cu filme cu batai au lasat si ele amprente in spiritul vremii (eram obsedati de cinemaul Hong-Konghez, de Van Damme si toti actorii din filme de actiune de categoria C), iar smardoii de cartier au gasit mediul propice in care sa se desfasoare si sa fascineze generatii de pustani ca mine. 
 
Acum lucrurile s-au asezat. Parca prea mult. A disparut acea violenta fizica cu care erau transate conflictele si asta e bine, dar s-a evaporat si dinamica sociala, toata efervescenta aceea luminoasa s-a pierdut odata cu spatiul comunitar macelarit intre timp de parcari, vile si blocuri. Cartierul e acum sufocat, rar mai vezi cate un copil pe afara -  in afara de plaja, nici nu mai au pe unde sa se joace. Netul, social-media, jocurile online au pus si ele umarul la extinctia agorei din spatele blocului. Acum intri in agora cu username si password, iar de dat gol la vinclu dai fara sa transpiri, din joystick.
 
LIBRIS: Cum a fost experienta scrisului in pandemie? Exista un aer apocaliptic, fie el alegoric-biblic sau nu care traverseaza cartile tale (amintesc doar cutremurul din Miere sau blestemul din Cazemata). Cum a fost sa scrii cand aerul acesta apocaliptic chiar a inceput sa ne dea tarcoale odata cu starea de urgenta si carantina ?
 
TUDOR GANEA: Pai n-am mai scris. In pandemie n-am scris decat ultimul capitol din Cantecul pasarii de plaja, deci foarte putin. M-am izolat in baia mica (credeam ca am luat covid, desi s-a dovedit ca nu luasem) si am scris acolo - cu picioarele intinse pe capacul wc-ului - citeva mii de semne care leaga Cantecul de Cazemata, in incercarea de a da o coerenta de loc/timp la ceea ce-mi place sa cred ca va deveni o trilogie a Constantei. 
 
Cat despre efectul de bumerang al fictiunii, am mai spus-o si intr-o postare pe fb:
Am scris Cazemata - a disparut Litoi din FZN.
Am scris Miere - a disparut Onu din Gruiu.
Am scris Porci - a aparut partidul AUR.
Am scris 8 - a venit pandemia.
Gata. De azi inainte renunt sa mai suflu briza apocaliptica in ce scriu.
 
LIBRIS: Cat timp aloci zilnic lecturii si scrisului, dat fiind faptul ca esti si arhitect si tata si sot? Ce carti iti place sa citesti? Ce volume te-au impresionat in ultimul an?
 
TUDOR GANEA: De scris nu am mai scris decat o proza scurta in ultimul an, iar de citit, tot asa, pe ciupite. Momentan tot timpul merge catre baietel, asa cum e si normal. 
Din literatura romana am citit si mi-a placut Fragil de Simona Gosu, iar de afara Indignare de Philip Roth (pe care l-am citit aproape integral si il ador). 
 
Am recitit cu la fel de mare placere super-romanul Extraconjugal de Mihai Radu si Demonii lui Dostoievski. Astia patru mi-au placut cel mai mult in ultimul an. (2 la prima citire, 2 la recitire)

LIBRIS: Cum arata biblioteca personala ? Ai vreo carte la care tii in mod deosebit ?
 
TUDOR GANEA: Am o biblioteca albastra, proiectata de mine si in curs de umplere cu carti (cred ca am in jur de o mie acum), iar dintre toate cartile exista acolo un volum de Cehov, Schite si nuvele, publicat de editura Univers in 1971 la care imi place tot: cum miroase, cum e cusut, tiparul, fontul si mai ales povestirile.
 
LIBRIS: Pentru cititorii care inca nu te-au descoperit: cum il recomanda Tudor Ganea pe Tudor Ganea?
 
TUDOR GANEA: Scriitor ros de viermele nesigurantei. Deocamdata. 
 
 
 
 
Citeste mai mult

.00Lei

.00Lei

Primesti 0 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

Tudor Ganea: despre proiectare in literatura   
 
Autorul lunii aprilie 2021: Tudor Ganea
 
LIBRIS: Esti arhitect si scriitor. Cum se impaca cele doua dimensiuni? Mai amintesc ca ai si afinitati in zona muzicala si a picturii. E mai greu sa proiectezi o cladire sau sa scrii o carte? Au ceva in comun creativitatea spatiala si cea narativa?
 
TUDOR GANEA: Am fortat odata un raspuns la intrebarea asta si gasisem o comparatie desteapta, dar tot un raspuns fortat fusese. Desigur ca exista reguli de compozitie care transcend artele si care se regasesc atat in arhitectura si literatura, cat si in muzica, fotografie, sculptura etc (ritmul, repetitia, contragreutatea, simetria, dismietria, etc), dar in mare arhitectura (asa cum e ea practicata azi) si literatura nu au nimic in comun. Asta pentru ca in cazul uneia lucrezi singur, iar in cazul celeilalte cu o echipa. Aici e marea diferenta. 
 
In proiectare ai o tema data de altcineva, un termen de predare fix, te supui regulilor din certificatul de urbanism, legilor si al normativelor in vigoare, lucrezi cu structuristi, instalatori, care au cerintele lor pe care trebuie sa te mulezi, s.a.m.d. In proza esti singur, faci ce vrei si mai ales nu raspunzi penal in cazul in care cartea e proasta. Iti iei cel mult niste raderi.
 
LIBRIS: Ai scris mult, inca din perioada liceului cand ai fost recompensat cu un premiu literar, dar ai adunat multe compozitii de sertar, care nu treceau ceea ce tu numeai in alt interviu testul primei luni (citeai manuscrisul dupa o luna si daca nu-ti placea, il aruncai). Apoi ai facut cursul de creative writing, tinut de Marius Chivu si Florin Iaru si ai indraznit sa trimiti manuscrisul Cazematei la Editura Polirom (pentru care ai fost recompensat cu premiul Tanarul prozator al anului 2016). 
 
Cum te-a ajutat acest curs? Ce contributie poate avea pentru un scriitor in formare? E vorba doar de un vot de incredere din partea unui tert credibil?
 
TUDOR GANEA: Mie mi-a prins bine pentru ca sunt un om pe care trebuie sa-l impingi de la spate ca sa faca pasul in fata, plus ca sunt foarte nesigur pe mine. Marius si Florin mi-au dat un branci, pentru care le voi fi mereu recunoscator. Cursul lor nu te invata cum sa scrii ci cum sa nu scrii, de aici si butada cum ca din cursul lor ies atatia scriitori cati intra. 
 
La cursul lor am invatat/vazut/depistat greseli. As zice ca e un curs de depistat contraventii si abateri in proza. Odata ce iei cunostinta de ele (contraventii), le ocolesti, iar daca vrei sa le fentezi, macar sa o faci cu stil, pentru ca toate regulile sunt facute pentru a fi incalcate. Recomand fara doar si poate cursul lor. De fapt, cred ca se recomanda singur, avand in vedere cati prozatori publicati la edituri excelente, premiati si recenzati bine au iesit de acolo. Nu-i mai enumar, ca se stiu. In ultimii cinci ani au bubuit vreo zece, toti veniti ca si mine, din afara filologiei.

LIBRIS: Ai trait in niste locuri inedite, dat fiind faptul ca tatal tau a avut o functie importanta in Aviatia Militara. E un fond enigmatico-mitic proiectat de tine in romanul Cazemata, scoti la suprafata povesti si vieti ascunse din locuri aparent nefrecventabile. Valorifici acolo explorarile curioase ale copilariei sau ai cautat sa umpli narativ, prin imaginatie spatii din care viata a lipsit? 

Cum aratau cazematele din Constanta, unde ai copilarit? 

TUDOR GANEA: Valorific si umplu in acelasi timp. Cred ca despre asta e vorba in literatura. Cata valorificare si cata umplere exista intre pagini tine de bucataria secreta a fiecarui scriitor si in acest dozaj subtil sta diversitatea vocilor narative. In ceea ce ma priveste, valorific enorm si umplu monstruos.
 
Cat despre cazematele din Faleza Nord, am sa imi permit sa pun aici cu copy-paste din Cantecul pasarii de plaja o mica descriere care reda fidel peisajul de acolo:
 
Ainur descoperise cazematele din prima zi. Erau constructii bizare, izolate, nelegate de ramificatia de blocuri ce zig-zaguia faleza. Tot FZN-ul parea a fi construit in jurul lor, asa cum orasele medievale au casele adunate in preajma catedralelor gotice. Urbanistii acelui cartier constantean pareau sa-i fi ordonat intreaga trama stradala in functie de amplasamentul bunkerelor. Astfel, din loc in loc, rectangularitatea strazilor si aliniamentul blocurilor erau sparte de aparitia unor astfel de edificii de aparare construite de armata germana in timpul celui de-al doilea razboi mondial si lasate apoi prada vegetatiei si gunoaielor. In jurul lor fondul neconstruit se largea dind nastere unor mici piete. Mai toate bunkerele erau ridicate de la nivelul strazii pe terasamente de pamint, ceea ce le conferea o anumita monumentalitate insotita de sentimentul unei supravegheri solemne. Cind trecea prin dreptul intrarilor intunecate simtea o briza rece si umeda, de parca bunkerul si-ar fi respirat catre el racoarea din plamanii beciurilor sale. Se oprea in fata acelor intrari si incerca sa-si obisnuiasca ochii cu intunericul, insa de fiecare data vreun zgomot dinauntru il facea s-o rupa la fuga, ingrozit.
 
LIBRIS: Ce te inspira? Ce gasesti interesant sau fascinant in zonele de periferie sociala, fie ca vorbim de undergroundul urban constantean sau de ruralul pe care il cufunzi in fantastic din romane precum Miere sau 8?

TUDOR GANEA: Gasesc totul interesant si fascinant, nu numai in zonele de periferie cat si la centru. Faptul ca majoritatea personajelor mele vin din zona periferica tine de fascinatia pe care o am fata de acesti oameni, pe care incerc nu sa-i exotizez, ci sa-i prezint asa cum i-am cunoscut. 
 
Am crescut printre astfel de personaje, am prieteni din lumea aceea la fel de multi cum am si din middle classul lumii educate. Insa lumpenii sunt paradoxali in magnetismul lor, au ceva salbatic si candid, sunt fiare capabile de o blandete cristica, sunt oamenii care ard cel mai tare si se consuma cel mai repede, cum sa nu te fascineze asemenea personaje care fierb dostoievskian? 
Prefer sa fiu acuzat de exotism si exagerare scriind despre ei (culmea, niste oameni care asa sunt - exagerati!) decat despre intelectuali blazati care netezesc servetele si infunda tigari in scrumiere - desi si acolo, atunci cand autorul are clasa si stie sa conjuge micile gesturi cu marile drame, poate iesi o proza ravasitoare.

LIBRIS: Dupa un roman politisto-fantastic, Cazemata si romanul bizar si atmosferic Miere, ai publicat Porci, o distopie cu accente etno. Ce satirizezi in acest roman? Te-ai amuzat scriindu-l sau ai distilat in sarcasm furia, frustrarea fata de cateva repere exasperante ale mentalului colectiv romanesc?  
 
TUDOR GANEA: Si una si alta. M-am amuzat frustrat fiind de vremuri. E un ras de om nebun acolo, pe care nu l-a vazut nimeni. Tonul tamp, derularea rapida, gagurile si grotescul de psycho-cartoon ce formeaza sosul narativ de acolo le-a stat multora in gat (cum era de asteptat). 
 
Porci e cel mai rapid microroman de-al meu (l-am dat gata in doua saptamani) si ramane in continuare cartea in care nu as schimba nicio virgula, desi e cea mai hulita si injurata carte a mea. Distopia asta parodica a iesit fix asa cum am vrut din start. Ce m-a deranjat a fost instrumentarul critic cu care a fost disecata. 
 
A fost o gluma distopica la care, in loc sa se rida, s-a scrasnit din dinti cu incruntaturi feroce. 
 
Se vede din avion ca e o parodie (sau poate nu se vede, si atunci pot spune ca am gresit, ca trebuia sa posez si mai mult) dar o parte din critici au preferat sa o analizeze nedrept punand-o in balanta cu reteta clasica a distopiilor consacrate - adica fix ce nu am scris/nu am vrut sa scriu eu. Eu veneam dinspre Sorokin si mi s-a reprosat ca de ce nu e dark si serioasa ca la Orwell. In fine. 
 
Pe de alta parte, am facut acolo un show intertextual de referinte literare si cinematografice pe care iar nu le-a vazut nimeni. Hai ca iar imi plang de mila. Poate e o carte gresita, vom vedea in timp, desi cred ca critica mea la ultra-nationalism o vad cat se poate de buna si nimerita in contextul actual. Porci e raportarea mea critica la felul meschin prin care politicul isi atrage masele de votanti promovand un discurs ultra-nationalist, pe care la noi il preia atat stanga cat si dreapta, in functie de cum bate vantul alegerilor. Oamenii sarmani sunt cei mai vulnerabili in fata unui asemenea discurs. Si politicul e sulfa. Stie cum sa confiste valorile traditionale si sa le transforme in instrumente de propaganda, sa le gonfleze, sa le distorsioneze pana devin ceva urat, o caricatura grotesca din care irumpe xenofobi si mandria nejustificata. Despre asta e vorba in Porci. Nu aveam cum sa spun povestea altfel decat intr-un registru parodic-grotesc.

LIBRIS: Romanul 8 include o galerie de personaje provocatoare. Intr-un alt interviu spui ca toate personajele tale au ca port-altoi oameni cu care te-ai intersectat. Ai intalnit si interlopi sangerosi si padurari care organizeaza orgii sau preoti asi ai resuscitarii? (enumar doar cateva din personajele romanului 8).

TUDOR GANEA: Readucem aici in discutie dozajul dintre umplere/valorificare despre care discutam ceva mai sus. Am sa raspund pe scurt: toate personajele mele sunt oameni pe care ii cunosc, ii culeg din realitatea imediata si ii plantez in fictiune. Abilitatile pe care si le dezvolta in fictiune nu mai tin de ei si nici de mine. Pur si simplu se intampla. Sunt martorul unui rod magic acolo, dupa bariera fictiunii. Unii o iau razna, altii se comporta fix asa cum sunt de cealalta parte a barierei. Sunt un papusar care lucreaza cu papusi vii.

LIBRIS: In ultimul roman, Cantecul pasarii de plaja,  revii la lumea underground a Constantei, lumea gastilor care isi disputa teritorii in anii `90. E un roman dur sau e un roman nostalgic? Care sunt particularitatile acestei miscari underground in mozaicul etnico-cultural al Constantei? S-a pierdut ceva astazi, din amprenta exotica si colorata  a orasului?
 
TUDOR GANEA: Violenta din Cantecul e o sub-tema a romanului, la fel ca si nostalgia cu care descriu FZN-ul anilor `90. Eu sunt constantean prin adoptie - am ajuns acolo cind aveam sapte ani - si a durat ceva vreme pina am asimilat si am fost asimilat de peisaj.
 
Mozaicul etnico-cultural m-a ametit in prima faza. Mai ales lexicul. Exista un jargon impregnat de turcisme-tatarisme-machedonisme care m-a luat pe nepregatite, fiind fascinant totodata. Exotismul asta inca exista si azi, a supravietuit si da savoare Constantei. 
 
Pana sa ajung la malul marii crescusem intr-o colonie militara de linga Fetesti (deci nu foarte departe) unde toata lumea se stia cu toata lumea si timpul trecea incet. In Constanta am descoperit o alta lume. Oamenii erau foarte galagiosi, extrovertiti, exhaustivi si solari. Prin fata blocului toata lumea urla, tipa, traia - as spune acum. 
 
Ieseam zi de zi la joaca zeci de copii, iar conflictele fizice erau inevitabile. Parca se daduse dezlegare la viata. Nebuloasa tranzitiei a transformat cartierele in adevarate wild-westuri, in care legea nu se facea cu pistolul ci cu pumnul. Casetele VHS cu filme cu batai au lasat si ele amprente in spiritul vremii (eram obsedati de cinemaul Hong-Konghez, de Van Damme si toti actorii din filme de actiune de categoria C), iar smardoii de cartier au gasit mediul propice in care sa se desfasoare si sa fascineze generatii de pustani ca mine. 
 
Acum lucrurile s-au asezat. Parca prea mult. A disparut acea violenta fizica cu care erau transate conflictele si asta e bine, dar s-a evaporat si dinamica sociala, toata efervescenta aceea luminoasa s-a pierdut odata cu spatiul comunitar macelarit intre timp de parcari, vile si blocuri. Cartierul e acum sufocat, rar mai vezi cate un copil pe afara -  in afara de plaja, nici nu mai au pe unde sa se joace. Netul, social-media, jocurile online au pus si ele umarul la extinctia agorei din spatele blocului. Acum intri in agora cu username si password, iar de dat gol la vinclu dai fara sa transpiri, din joystick.
 
LIBRIS: Cum a fost experienta scrisului in pandemie? Exista un aer apocaliptic, fie el alegoric-biblic sau nu care traverseaza cartile tale (amintesc doar cutremurul din Miere sau blestemul din Cazemata). Cum a fost sa scrii cand aerul acesta apocaliptic chiar a inceput sa ne dea tarcoale odata cu starea de urgenta si carantina ?
 
TUDOR GANEA: Pai n-am mai scris. In pandemie n-am scris decat ultimul capitol din Cantecul pasarii de plaja, deci foarte putin. M-am izolat in baia mica (credeam ca am luat covid, desi s-a dovedit ca nu luasem) si am scris acolo - cu picioarele intinse pe capacul wc-ului - citeva mii de semne care leaga Cantecul de Cazemata, in incercarea de a da o coerenta de loc/timp la ceea ce-mi place sa cred ca va deveni o trilogie a Constantei. 
 
Cat despre efectul de bumerang al fictiunii, am mai spus-o si intr-o postare pe fb:
Am scris Cazemata - a disparut Litoi din FZN.
Am scris Miere - a disparut Onu din Gruiu.
Am scris Porci - a aparut partidul AUR.
Am scris 8 - a venit pandemia.
Gata. De azi inainte renunt sa mai suflu briza apocaliptica in ce scriu.
 
LIBRIS: Cat timp aloci zilnic lecturii si scrisului, dat fiind faptul ca esti si arhitect si tata si sot? Ce carti iti place sa citesti? Ce volume te-au impresionat in ultimul an?
 
TUDOR GANEA: De scris nu am mai scris decat o proza scurta in ultimul an, iar de citit, tot asa, pe ciupite. Momentan tot timpul merge catre baietel, asa cum e si normal. 
Din literatura romana am citit si mi-a placut Fragil de Simona Gosu, iar de afara Indignare de Philip Roth (pe care l-am citit aproape integral si il ador). 
 
Am recitit cu la fel de mare placere super-romanul Extraconjugal de Mihai Radu si Demonii lui Dostoievski. Astia patru mi-au placut cel mai mult in ultimul an. (2 la prima citire, 2 la recitire)

LIBRIS: Cum arata biblioteca personala ? Ai vreo carte la care tii in mod deosebit ?
 
TUDOR GANEA: Am o biblioteca albastra, proiectata de mine si in curs de umplere cu carti (cred ca am in jur de o mie acum), iar dintre toate cartile exista acolo un volum de Cehov, Schite si nuvele, publicat de editura Univers in 1971 la care imi place tot: cum miroase, cum e cusut, tiparul, fontul si mai ales povestirile.
 
LIBRIS: Pentru cititorii care inca nu te-au descoperit: cum il recomanda Tudor Ganea pe Tudor Ganea?
 
TUDOR GANEA: Scriitor ros de viermele nesigurantei. Deocamdata. 
 
 
 
 
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De pe acelasi raft

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one