Turcia, intre nebunie si melancolie
Turcia, intre nebunie si melancolie
Turcia este o natiune a contradictiilor si a contrastelor. Situat intre Vestul laic si Estul religios, islamic, statul turc a fost atras in conflictele vecinilor sai, printre care Primavara Araba, razboiul civil sirian si ascensiunea gruparii ISIS. Autoarea identifica o indelungata traditie a represiunii si autoritarismului care a marcat Turcia de-a lungul istoriei sale, ale carei origini le stabileste la momentul caderii Imperiului Otoman si al aparitiei curentului de negare a genocidului armean.
"Dintre toate dezastrele, fascismul stie cel mai bine sa isi schimbe forma. Desi infatisarea si caracterul acestei vechi cunostinte ne-au fost descrise de mii de ori, de fiecare data cand se apropie nu reusim sa il recunoastem de la distanta. Cand se apropie de noi si se recomanda este deja prea tarziu. Si asta pentru ca ascunde un secret care corupe pe oricine se apropie de el. Nu omoara, ci corupe... ca mucegaiul sub influenta umiditatii.
Fascismul se raspandeste in timp, dand nastere unei ezitari care aminteste de somnul indus de hipotermie. Fraze precum: „E oare posibil?", „Sa mai asteptam, sa vedem", „Poate ca nu va fi asa de rau pe cat credem noi" ne amortesc pe nesimtite. Fascismul este cel mai mare iluzionist al timpurilor noastre. Are capacitatea de a face raul sa arate ca binele. In anumite momente din istorie, aceasta abilitate este acoperita de o mantie care face ca elementele mizerabile si insuportabile din care este construit sa devina invizibile. Desi, in mod invariabil, justitia intervine si cativa tapi ispasitori sunt arestati, insa doar dupa ce a trecut multa vreme, fantoma rauvoitoare a fascismului nu este niciodata alungata complet de pe planeta noastra.
Fascismul nu ii omoara pe oameni de la bun inceput, ii transforma. Victoria lui consta in usurinta cu care schimba esenta oamenilor. Respectul pentru aproapele tau este primul lucru care dispare. Jocul incepe cand procesul de legitimare care da nastere la obedienta si face cruzimea acceptabila este initiat in mintile majoritatii oamenilor. Pentru a fi obedienta, populatia unei tari trebuie sa fi pornit pe drumul spre nebunie.
Istoria lumii ne-a aratat ca, atunci cand esenta umanitatii este atinsa de confuzie, societati intregi se pot imbolnavi si cadea la pat, fara sa se mai poata ridica vreodata.
Fiecare crima, masacru sau act de cruzime din istoria unei tari care ramane neasumat injecteaza sange veninos, picatura cu picatura, in venele unui popor. Iar in clipa in care sangele a fost complet schimbat, noii cetateni vor fi gata sa aplaude ridicarea unei statui de-a dictatorului chiar sub ochii lor. Caracterul acestui om nou nu este descris in culori favorabile in paginile de istorie. Insa odata ce ai schimbat caracterul oamenilor, este usor sa schimbi restul...
Acest lucru s-a intamplat in Turcia. Lovitura de stat din 1971, care a precedat-o pe cea din 1980, a inceput sa injecteze mucegaiul si putreziciunea fascismului in venele tarii. Avand in vedere criza de legitimitate din politica, ciocnirile de pe strazi care nu puteau fi oprite sau nu se dorea acest lucru si criza economica, la 12 septembrie 1980 majoritatea oamenilor erau gata sa aplaude lovitura de stau sau, in cel mai bun caz, sa nu protesteze.
In realitate, fascismul nu a fost impus guvernului tarii intr-o singura zi, de un general sau un grup de generali. Este foarte complicat sa explici aceasta situatie cititorului european. Aproape ca imi pot imagina expresia care apare pe fetele cititorilor in timp ce citesc despre relatia dintre Turcia si fascism, indiferent cate exemple sangeroase le pot da. Vor spune: „Nu trebuie sa faci din tantar armasar!"
Nu ne referim la evenimentele din 1971 ca la o lovitura de stat, spre deosebire de cea din 1980, pentru ca nu a fost, teoretic, o lovitura de stat. Sa o numim schimbarea prin prestigitatie a echilibrului politic de catre armata. "
„Temelkuran, o cunoscuta jurnalista din Turcia, concediata pentru ca a criticat regimul lui Erdogan, traseaza profilul patriei sale, elucidand problemele cu care aceasta se confrunta ca natiune intinsa pe doua continente, care se lupta sa inteleaga si sa-i rezolve contradictiile interne.” - Publishers Weekly
Fragment din carte:"Dintre toate dezastrele, fascismul stie cel mai bine sa isi schimbe forma. Desi infatisarea si caracterul acestei vechi cunostinte ne-au fost descrise de mii de ori, de fiecare data cand se apropie nu reusim sa il recunoastem de la distanta. Cand se apropie de noi si se recomanda este deja prea tarziu. Si asta pentru ca ascunde un secret care corupe pe oricine se apropie de el. Nu omoara, ci corupe... ca mucegaiul sub influenta umiditatii.
Fascismul se raspandeste in timp, dand nastere unei ezitari care aminteste de somnul indus de hipotermie. Fraze precum: „E oare posibil?", „Sa mai asteptam, sa vedem", „Poate ca nu va fi asa de rau pe cat credem noi" ne amortesc pe nesimtite. Fascismul este cel mai mare iluzionist al timpurilor noastre. Are capacitatea de a face raul sa arate ca binele. In anumite momente din istorie, aceasta abilitate este acoperita de o mantie care face ca elementele mizerabile si insuportabile din care este construit sa devina invizibile. Desi, in mod invariabil, justitia intervine si cativa tapi ispasitori sunt arestati, insa doar dupa ce a trecut multa vreme, fantoma rauvoitoare a fascismului nu este niciodata alungata complet de pe planeta noastra.
Fascismul nu ii omoara pe oameni de la bun inceput, ii transforma. Victoria lui consta in usurinta cu care schimba esenta oamenilor. Respectul pentru aproapele tau este primul lucru care dispare. Jocul incepe cand procesul de legitimare care da nastere la obedienta si face cruzimea acceptabila este initiat in mintile majoritatii oamenilor. Pentru a fi obedienta, populatia unei tari trebuie sa fi pornit pe drumul spre nebunie.
Istoria lumii ne-a aratat ca, atunci cand esenta umanitatii este atinsa de confuzie, societati intregi se pot imbolnavi si cadea la pat, fara sa se mai poata ridica vreodata.
Fiecare crima, masacru sau act de cruzime din istoria unei tari care ramane neasumat injecteaza sange veninos, picatura cu picatura, in venele unui popor. Iar in clipa in care sangele a fost complet schimbat, noii cetateni vor fi gata sa aplaude ridicarea unei statui de-a dictatorului chiar sub ochii lor. Caracterul acestui om nou nu este descris in culori favorabile in paginile de istorie. Insa odata ce ai schimbat caracterul oamenilor, este usor sa schimbi restul...
Acest lucru s-a intamplat in Turcia. Lovitura de stat din 1971, care a precedat-o pe cea din 1980, a inceput sa injecteze mucegaiul si putreziciunea fascismului in venele tarii. Avand in vedere criza de legitimitate din politica, ciocnirile de pe strazi care nu puteau fi oprite sau nu se dorea acest lucru si criza economica, la 12 septembrie 1980 majoritatea oamenilor erau gata sa aplaude lovitura de stau sau, in cel mai bun caz, sa nu protesteze.
In realitate, fascismul nu a fost impus guvernului tarii intr-o singura zi, de un general sau un grup de generali. Este foarte complicat sa explici aceasta situatie cititorului european. Aproape ca imi pot imagina expresia care apare pe fetele cititorilor in timp ce citesc despre relatia dintre Turcia si fascism, indiferent cate exemple sangeroase le pot da. Vor spune: „Nu trebuie sa faci din tantar armasar!"
Nu ne referim la evenimentele din 1971 ca la o lovitura de stat, spre deosebire de cea din 1980, pentru ca nu a fost, teoretic, o lovitura de stat. Sa o numim schimbarea prin prestigitatie a echilibrului politic de catre armata. "
36.90Lei
36.90Lei
Primești 36 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Turcia este o natiune a contradictiilor si a contrastelor. Situat intre Vestul laic si Estul religios, islamic, statul turc a fost atras in conflictele vecinilor sai, printre care Primavara Araba, razboiul civil sirian si ascensiunea gruparii ISIS. Autoarea identifica o indelungata traditie a represiunii si autoritarismului care a marcat Turcia de-a lungul istoriei sale, ale carei origini le stabileste la momentul caderii Imperiului Otoman si al aparitiei curentului de negare a genocidului armean.
"Dintre toate dezastrele, fascismul stie cel mai bine sa isi schimbe forma. Desi infatisarea si caracterul acestei vechi cunostinte ne-au fost descrise de mii de ori, de fiecare data cand se apropie nu reusim sa il recunoastem de la distanta. Cand se apropie de noi si se recomanda este deja prea tarziu. Si asta pentru ca ascunde un secret care corupe pe oricine se apropie de el. Nu omoara, ci corupe... ca mucegaiul sub influenta umiditatii.
Fascismul se raspandeste in timp, dand nastere unei ezitari care aminteste de somnul indus de hipotermie. Fraze precum: „E oare posibil?", „Sa mai asteptam, sa vedem", „Poate ca nu va fi asa de rau pe cat credem noi" ne amortesc pe nesimtite. Fascismul este cel mai mare iluzionist al timpurilor noastre. Are capacitatea de a face raul sa arate ca binele. In anumite momente din istorie, aceasta abilitate este acoperita de o mantie care face ca elementele mizerabile si insuportabile din care este construit sa devina invizibile. Desi, in mod invariabil, justitia intervine si cativa tapi ispasitori sunt arestati, insa doar dupa ce a trecut multa vreme, fantoma rauvoitoare a fascismului nu este niciodata alungata complet de pe planeta noastra.
Fascismul nu ii omoara pe oameni de la bun inceput, ii transforma. Victoria lui consta in usurinta cu care schimba esenta oamenilor. Respectul pentru aproapele tau este primul lucru care dispare. Jocul incepe cand procesul de legitimare care da nastere la obedienta si face cruzimea acceptabila este initiat in mintile majoritatii oamenilor. Pentru a fi obedienta, populatia unei tari trebuie sa fi pornit pe drumul spre nebunie.
Istoria lumii ne-a aratat ca, atunci cand esenta umanitatii este atinsa de confuzie, societati intregi se pot imbolnavi si cadea la pat, fara sa se mai poata ridica vreodata.
Fiecare crima, masacru sau act de cruzime din istoria unei tari care ramane neasumat injecteaza sange veninos, picatura cu picatura, in venele unui popor. Iar in clipa in care sangele a fost complet schimbat, noii cetateni vor fi gata sa aplaude ridicarea unei statui de-a dictatorului chiar sub ochii lor. Caracterul acestui om nou nu este descris in culori favorabile in paginile de istorie. Insa odata ce ai schimbat caracterul oamenilor, este usor sa schimbi restul...
Acest lucru s-a intamplat in Turcia. Lovitura de stat din 1971, care a precedat-o pe cea din 1980, a inceput sa injecteze mucegaiul si putreziciunea fascismului in venele tarii. Avand in vedere criza de legitimitate din politica, ciocnirile de pe strazi care nu puteau fi oprite sau nu se dorea acest lucru si criza economica, la 12 septembrie 1980 majoritatea oamenilor erau gata sa aplaude lovitura de stau sau, in cel mai bun caz, sa nu protesteze.
In realitate, fascismul nu a fost impus guvernului tarii intr-o singura zi, de un general sau un grup de generali. Este foarte complicat sa explici aceasta situatie cititorului european. Aproape ca imi pot imagina expresia care apare pe fetele cititorilor in timp ce citesc despre relatia dintre Turcia si fascism, indiferent cate exemple sangeroase le pot da. Vor spune: „Nu trebuie sa faci din tantar armasar!"
Nu ne referim la evenimentele din 1971 ca la o lovitura de stat, spre deosebire de cea din 1980, pentru ca nu a fost, teoretic, o lovitura de stat. Sa o numim schimbarea prin prestigitatie a echilibrului politic de catre armata. "
„Temelkuran, o cunoscuta jurnalista din Turcia, concediata pentru ca a criticat regimul lui Erdogan, traseaza profilul patriei sale, elucidand problemele cu care aceasta se confrunta ca natiune intinsa pe doua continente, care se lupta sa inteleaga si sa-i rezolve contradictiile interne.” - Publishers Weekly
Fragment din carte:"Dintre toate dezastrele, fascismul stie cel mai bine sa isi schimbe forma. Desi infatisarea si caracterul acestei vechi cunostinte ne-au fost descrise de mii de ori, de fiecare data cand se apropie nu reusim sa il recunoastem de la distanta. Cand se apropie de noi si se recomanda este deja prea tarziu. Si asta pentru ca ascunde un secret care corupe pe oricine se apropie de el. Nu omoara, ci corupe... ca mucegaiul sub influenta umiditatii.
Fascismul se raspandeste in timp, dand nastere unei ezitari care aminteste de somnul indus de hipotermie. Fraze precum: „E oare posibil?", „Sa mai asteptam, sa vedem", „Poate ca nu va fi asa de rau pe cat credem noi" ne amortesc pe nesimtite. Fascismul este cel mai mare iluzionist al timpurilor noastre. Are capacitatea de a face raul sa arate ca binele. In anumite momente din istorie, aceasta abilitate este acoperita de o mantie care face ca elementele mizerabile si insuportabile din care este construit sa devina invizibile. Desi, in mod invariabil, justitia intervine si cativa tapi ispasitori sunt arestati, insa doar dupa ce a trecut multa vreme, fantoma rauvoitoare a fascismului nu este niciodata alungata complet de pe planeta noastra.
Fascismul nu ii omoara pe oameni de la bun inceput, ii transforma. Victoria lui consta in usurinta cu care schimba esenta oamenilor. Respectul pentru aproapele tau este primul lucru care dispare. Jocul incepe cand procesul de legitimare care da nastere la obedienta si face cruzimea acceptabila este initiat in mintile majoritatii oamenilor. Pentru a fi obedienta, populatia unei tari trebuie sa fi pornit pe drumul spre nebunie.
Istoria lumii ne-a aratat ca, atunci cand esenta umanitatii este atinsa de confuzie, societati intregi se pot imbolnavi si cadea la pat, fara sa se mai poata ridica vreodata.
Fiecare crima, masacru sau act de cruzime din istoria unei tari care ramane neasumat injecteaza sange veninos, picatura cu picatura, in venele unui popor. Iar in clipa in care sangele a fost complet schimbat, noii cetateni vor fi gata sa aplaude ridicarea unei statui de-a dictatorului chiar sub ochii lor. Caracterul acestui om nou nu este descris in culori favorabile in paginile de istorie. Insa odata ce ai schimbat caracterul oamenilor, este usor sa schimbi restul...
Acest lucru s-a intamplat in Turcia. Lovitura de stat din 1971, care a precedat-o pe cea din 1980, a inceput sa injecteze mucegaiul si putreziciunea fascismului in venele tarii. Avand in vedere criza de legitimitate din politica, ciocnirile de pe strazi care nu puteau fi oprite sau nu se dorea acest lucru si criza economica, la 12 septembrie 1980 majoritatea oamenilor erau gata sa aplaude lovitura de stau sau, in cel mai bun caz, sa nu protesteze.
In realitate, fascismul nu a fost impus guvernului tarii intr-o singura zi, de un general sau un grup de generali. Este foarte complicat sa explici aceasta situatie cititorului european. Aproape ca imi pot imagina expresia care apare pe fetele cititorilor in timp ce citesc despre relatia dintre Turcia si fascism, indiferent cate exemple sangeroase le pot da. Vor spune: „Nu trebuie sa faci din tantar armasar!"
Nu ne referim la evenimentele din 1971 ca la o lovitura de stat, spre deosebire de cea din 1980, pentru ca nu a fost, teoretic, o lovitura de stat. Sa o numim schimbarea prin prestigitatie a echilibrului politic de catre armata. "
Detaliile produsului
