Fragment din cartea "Twisted Hate. Inamici cu beneficii" de Ana Huang:

"A fost ciudat. Plecasem spre Ohio asteptand-ma sa am de-a face cu un cosmar, dar, pe drumul de intoarcere, mi-am dat seama ca fusese o eliberare.
Calatoria aruncase lumina asupra bucatilor dezordonate ale vietii mele. Ma facuse sa inteleg.
Alastair era mort si nu mai putea sa-mi faca rau.
Mama era moarta. Indiferent cat de mult ma autoflagelam, intrebandu-ma "ce-ar fi fost daca", nu se mai intorcea din morti.
Max inca era o amenintare, insa, de la un timp, era straniu de tacut. Nu puteam face mare lucru inainte ca Max sa faca urmatoarea miscare.
Iar Josh... El era una dintre putinele parti bune din viata mea zbuciumata. Transformarea relatiei noastre - din "inamici cu beneficii" in iubiti - era ca si cum as fi sarit de pe o stanca: rezultatul putea fi ori cea mai euforica senzatie din viata mea, ori un dezastru total.
Dar aveam deja destule regrete. Nu voiam ca Josh sa se numere printre ele.
Cateodata trebuie sa alegi: fie iti asumi un risc si faci un pas inainte, fie ramai blocat in acelasi loc, pentru totdeauna.
M-am rasucit incet in loc, asa incat Stella sa-mi analizeze tinuta.
- Ce parere ai? am intrebat-o.
Astazi urma sa aiba loc prima mea intalnire oficiala cu Josh. Indiferent cat de mult ma rugasem de el, cat il amenintasem si incercasem sa-l mituiesc, refuzase sa-mi spuna unde ne duceam. Prin urmare, habar nu aveam cum sa ma imbrac. Singura lui sugestie a fost sa ma imbrac dragut, dar nu prea dragut. Nu ma ajuta absolut deloc.
Dupa multa nehotarare, alesesem o rochie albastra, de vara, si sandale. Imi stransesem parul in coada, ca sa tin cat de cat la distanta arsita de iunie. Tinuta era draguta, feminina si destul de casual pentru o plimbare in parc, dar si destul de eleganta pentru un pranz la restaurant. Cel putin asa speram.
Dupa ce m-a cantarit din crestet pana-n talpi, Stella a ridicat in aer degetele mari si a spus:
- Perfect.
Slava Domnului! Nu aveam timp sa ma schimb. Deja eram in intarziere.
Dat fiind ca Josh nu putea veni sa ma ia de acasa, ne-am intalnit in Georgetown, asa cum ma rugase.
Cand l-am vazut asteptand, am simtit fluturi in stomac.
Purta o camasa alba si jeansi inchisi la culoare. Avea parul ravasit. Era asa de chipes, ca ma durea inima."