Cartea aduna o multitudine de teme actuale: sanatate mintala, urgenta climatica, inteligenta artificiala, pe langa temele eterne ale pierderii (mamei/sotiei), relatia tata-fiu ramasi sa-si poarte de grija. Premisa cartii si autorul premiat vin cu o promisiune, insa lectura a fost dezamagitoare. Scriitura nu are nimic special, structura e dificila cu intreruperi despre vizite imaginare pe planete care ar fi putut aduce un plus povestii si relatiei celor doi dar nu face asta si sunt plictisitoare de prea multe ori. Problema cea mai mare as zice ca e nota de falsitate care vine din faptul ca autorul pare mai interesat sa puncteze temele de actualitate de care ziceam si mai putin preocupat de poveste si de dezvoltarea unor personaje complexe si credibile. Avem in schimb o mama eroina fara cusur care moare "salvand" astfel un animal care-i apare in drum, un tata cercetator care refuza medicatia (si diagnosticul) pentru fiul sau cu evidente probleme de sanatate mintala care le afecteaza amandurora viata si relatia, il inroleaza insa intr-un tratament experimental care il pune pe copil in contact, la nivel mintal, cu mama lui decedata de 2 ani (ca si cand ea ar fi inca vie si capabila sa comunice cu el). Si un final care te face sa arunci cartea pe geam de ciuda ca te-ai lasat totusi atras in aceasta poveste care nu-ti ofera nimic, doar iti ia. As zice ca in cele din urma, cartea ajunge sa faca un deserviciu temelor mari pe care si-a propus sa le aduca in fata. Ezit intre 2 si 3 stele, doar pentru ca am reusit totusi sa ajung pana la capat, deci niste calitati sunt acolo, umbrite insa de dezamagirea din final.

Cea mai emoționantă carte pe care am citit-o in toată viața mea de până acum - iar traducerea e impecabilă ��

Cei cărora le-a plăcut "Flori pentru Algernon", vor iubi "Uimire" ❤️