Constantin Cheianu ne surprinde din nou. Asta face de mai multi ani, ca scriitor, dramaturg, om de televiziune, intelectual angajat civic… De data aceasta apare intr-o ipostaza cu totul insolita. Demonul ludic si spectacular, de care s-a lasat mereu locuit, l-a indemnat sa-si puna pe cap o boneta inalta, cu pliuri, sa se incinga la brau c-un sort de bucatar si sa ne invite la o cina memorabila, alaturi de faimosul Anthony Bourdain, pe care si l-a luat drept spiritus rector. Si demonstreaza o competenta gastronomica de invidiat. Doar ca bonomia sa de prima instanta nu ne poate insela. Noul roman al lui Constantin Cheianu, Ultima amanta a lui Cioran, imbracat in toate conventiile genului, este o confesiune dramatica, tulburatoare. Spiritul acid, dilematic al autorului irumpe cu o putere pe care numai o ruptura afectiva, o tensiune interioara, indelung refulata, o poate provoca. Un ecorseu al fiintei. O voluptate a exhibarii. Eros si thanatos intr-un amestec ce-ti da fiori. Interogatii existentiale formulate transant, cioranian  – «scepticul de serviciu al unei lumi in declin» – este o alta, obsesiva, referinta a sa, atunci cand reflecteaza la ideea sinuciderii. Cheianu sfideaza prejudecati, deranjeaza comoditati de gandire, rascoleste sensibilitati aplatizate. Pentru ca ne nastem «cei mai frumosi si mai inocenti dintre prunci» si sfarsim prin a produce suferinte, razboaie, tragedii. Perpetuam o sentinta fara drept de apel, scrijelita pe fruntea umanitatii.

O carte cu putere cathartica, eliberatoare – sentiment in care s-ar putea regasi, alaturi de autor, si destui dintre cititorii sai. Dens si suplu in scriitura, Cheianu iti arata cum poti muta, dincolo de admisibil, pilonii a ceea ce gandim, multi dintre noi, dar nu indraznim sa articulam in cuvinte. - Vitalie Ciobanu