Ultima amintire
Recenzie blog.libris.ro
Un thriller de exceptie, Ultima amintire, reuseste sa sublinieze o serie de probleme carora generatia tanara este nevoita sa le faca fata. Evenimentele sunt redate din perspectiva lui Kelly si a prietenei sale, Sarah. Cele doua protagoniste se afla intr.o puternica antiteza, pe de o parte o avem pe Kelly eleva in cadrul unui liceu dominat de o gasca violenta, incearca sa se adapteze si sa-si confirme identitatea iar pe de alta parte e Sarah-28 ani, victima a unei aparente talharii, cu un traumatism cranian, aflata in coma. Sarah, insa, in ciuda patologiei sale si a prognosticului medical, aude tot ce se intampla in incapere insa nu reuseste sa gasesaca forta necesara pentru a se trezi. Coma o face captiva in propriul corp, prilej cu care va afla ca era o victima a violentei domestice, un copil abuzat in copilarie si lipsit de suportul si iubirea materna, transformandu-se intr-o femeie incapabila sa lupte impotriva sotului agresiv. Incapabila sa vorbeasca, sa miste sau sa clipeasca, Sarah incearca sa-si adune puterile pentru a se trezi inainte ca parintii si cadrele medicale sa opteze pentru oprirea aparatelor care-i asigura functiile vitale. Acestor eforturi li se adauga si frica de barbatul misterios care o viziteaza noaptea amenintand-o cu moartea. Kelly este si ea o victima a violentei, in scoala de data aceasta, cu dilemele si anxietatea specifica adolescentei, alimentata de provenienta dintr-o familie scindata, o mama depresiva si un tata alcoolic. Kelly gaseste in Sarah un punct de sprijin, un refugiu si un ghid pentru lumea in care e nevoita sa traiasca. Ea va lupta, in ciuda varstei sale, ca politia si familia sa afle drama prin care trecea Sarah si faptul ca e posibil ca cineva sa fi atentat direct la viata ei, musamalizand totul intr un jaf.
Romanul se transforma intr-o drama mai ampla a celor implicati, fiecare cautand cu aviditate o solutie prin care ar putea sa depaseasca mediul nociv si teroarea in care traiesc. Povestea se transforma intr-o lupta pentru supravietuire, destul de comuna in zilele noastre, o poveste care nu-i lasa indiferenti nici pe cei mai exigenti cititori. Vom afla care este, totusi, legatura dintre cele doua fete si ce rol a avut Kelly in accidentul prieteni sale, Sarah?
Rus Daiana-Adriana, pentru Libris.ro
Romanul se transforma intr-o drama mai ampla a celor implicati, fiecare cautand cu aviditate o solutie prin care ar putea sa depaseasca mediul nociv si teroarea in care traiesc. Povestea se transforma intr-o lupta pentru supravietuire, destul de comuna in zilele noastre, o poveste care nu-i lasa indiferenti nici pe cei mai exigenti cititori. Vom afla care este, totusi, legatura dintre cele doua fete si ce rol a avut Kelly in accidentul prieteni sale, Sarah?
Rus Daiana-Adriana, pentru Libris.ro
Ultima amintire
Sarah este in coma. Si-a pierdut memoria - nu stie cum a ajuns pe patul de spital si nici cum poate pleca de acolo. E capabila doar sa auda si sa gandeasca. Descopera ca a fost agresata si ca atacatorul e in libertate. Mai mult, viata ei e pusa in pericol de un misterios necunoscut care o viziteaza regulat, iar ea nu poate striga dupa ajutor. Incapabila sa se miste, sa vada ori sa vorbeasca, Sarah trebuie sa puna cap la cap orice fragment de conversatie pe care-l aude, pentru a-si reconstrui trecutul, dar si pentru a-si salva viata.
Fragment din romanul "Ultima amintire" de Deborah Bee:
“Sunt trasa iar in realitate de niste voci galagioase.
Camera mea pare sa fie plina de oameni.
— De ce nu mi-ati spus despre asta cand am ajuns aici?
Asta e sora mea. I-as recunoaste vocea dintr-o mie. Sora mea e aici. O stiu pe sora mea. Numele ei este Carol si e mai mare decat mine si mult mai curajoasa. Intotdeauna a fost asa. Nici n-am realizat ca a venit. Doamne, trebuie sa fie grav.
— Daca nu stiu ce barbat ciudat a fost in camera ei, de ce nu mi-ati spus imediat?
— Pentru ca am discutat cu Brenda, Carol.
Doamne, sunt toti aici.
— Si cu ce schimba asta lucrurile?
— Nu vrem sa ne stie treburile toata lumea. Nu-i asa, Brian? Brian?
— Asa e, June, dar asta nu este un motiv. Motivul pentru care nu am spus este ca acest barbat a disparut acum. Politia este aici. Au o poza a lui. Sa lasam toate astea in grija lor. Ar trebui sa ne ingrijim de Sarah. Sa o ajutam sa-si revina. Sa-i vorbim, asa ne-au zis.
— Dar, tata, nu functioneaza, nu-i asa?
— Domnul Malin este specialistul care are grija de ea, iar el spune ca trebuie pur si simplu sa vorbim cu ea.
— Pai, mama, hai sa-l aducem pe domnul Malin aici. Sa vedem ce altceva mai poate face acest spital. Poate niste teste medicale.
— Nu vrem probleme, Carol. Brian, spune-i lui Carol ca nu vrem probleme. Brian!
— Probleme? Deja avem probleme, mama. Probleme mai mari ca astea nu cred ca e posibil sa existe. Chiar nu pricepi? Nu intelegi ca trebuie sa facem ceva acum?
Imi place cand se enerveaza. Intotdeauna se enerveaza. Ea este cea care spune lucrurilor pe nume. Pana pe la varsta de sapte ani, ea a fost sefa pentru ca era prima la toate. Isi putea lega sireturile, putea citi, putea scrie, putea sa joace carti. Odata, a fost inchisa in dulapul din capul scarilor de copiii de vizavi — doar o data , pentru ca aproape ca le-a rupt picioarele lui Helen si Alexei cand a scapat. Eu n-am putut riposta niciodata. Pentru ca eram mai mica. Ma inchideau in dulap mai mereu. Apoi, intr-o zi, am vrut sa ma joc cu ea, dar nu m-a lasat. Mi-a zis ca eram un bebelus si ca nu stiam sa ma joc. Ea a ras. Eu am plans. M-a ignorat. Asa ca m-am dus jos. Dupa aceea, mama urca si-i trage o scatoalca peste cap. „N-o inchide pe sora-ta in dulap", urla mama. „N-am inchis-o urla si ea inapoi. E o mincinoasa", zice ea. Mama a lovit-o iar in exact acelasi loc in care a lovit-o si mai devreme si a trantit usa. Aveam vreo cinci ani. Ma asteptam la o ditamai lovitura, dar n-a fost asa. „Bine jucat a zis. Ai tupeu." Si m-a lasat sa ma joc cu ea de atunci inainte.”
Fragment din romanul "Ultima amintire" de Deborah Bee:
“Sunt trasa iar in realitate de niste voci galagioase.
Camera mea pare sa fie plina de oameni.
— De ce nu mi-ati spus despre asta cand am ajuns aici?
Asta e sora mea. I-as recunoaste vocea dintr-o mie. Sora mea e aici. O stiu pe sora mea. Numele ei este Carol si e mai mare decat mine si mult mai curajoasa. Intotdeauna a fost asa. Nici n-am realizat ca a venit. Doamne, trebuie sa fie grav.
— Daca nu stiu ce barbat ciudat a fost in camera ei, de ce nu mi-ati spus imediat?
— Pentru ca am discutat cu Brenda, Carol.
Doamne, sunt toti aici.
— Si cu ce schimba asta lucrurile?
— Nu vrem sa ne stie treburile toata lumea. Nu-i asa, Brian? Brian?
— Asa e, June, dar asta nu este un motiv. Motivul pentru care nu am spus este ca acest barbat a disparut acum. Politia este aici. Au o poza a lui. Sa lasam toate astea in grija lor. Ar trebui sa ne ingrijim de Sarah. Sa o ajutam sa-si revina. Sa-i vorbim, asa ne-au zis.
— Dar, tata, nu functioneaza, nu-i asa?
— Domnul Malin este specialistul care are grija de ea, iar el spune ca trebuie pur si simplu sa vorbim cu ea.
— Pai, mama, hai sa-l aducem pe domnul Malin aici. Sa vedem ce altceva mai poate face acest spital. Poate niste teste medicale.
— Nu vrem probleme, Carol. Brian, spune-i lui Carol ca nu vrem probleme. Brian!
— Probleme? Deja avem probleme, mama. Probleme mai mari ca astea nu cred ca e posibil sa existe. Chiar nu pricepi? Nu intelegi ca trebuie sa facem ceva acum?
Imi place cand se enerveaza. Intotdeauna se enerveaza. Ea este cea care spune lucrurilor pe nume. Pana pe la varsta de sapte ani, ea a fost sefa pentru ca era prima la toate. Isi putea lega sireturile, putea citi, putea scrie, putea sa joace carti. Odata, a fost inchisa in dulapul din capul scarilor de copiii de vizavi — doar o data , pentru ca aproape ca le-a rupt picioarele lui Helen si Alexei cand a scapat. Eu n-am putut riposta niciodata. Pentru ca eram mai mica. Ma inchideau in dulap mai mereu. Apoi, intr-o zi, am vrut sa ma joc cu ea, dar nu m-a lasat. Mi-a zis ca eram un bebelus si ca nu stiam sa ma joc. Ea a ras. Eu am plans. M-a ignorat. Asa ca m-am dus jos. Dupa aceea, mama urca si-i trage o scatoalca peste cap. „N-o inchide pe sora-ta in dulap", urla mama. „N-am inchis-o urla si ea inapoi. E o mincinoasa", zice ea. Mama a lovit-o iar in exact acelasi loc in care a lovit-o si mai devreme si a trantit usa. Aveam vreo cinci ani. Ma asteptam la o ditamai lovitura, dar n-a fost asa. „Bine jucat a zis. Ai tupeu." Si m-a lasat sa ma joc cu ea de atunci inainte.”
PRP: 24.99 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
21.24Lei
21.24Lei
24.99 LeiPrimesti 21 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Sarah este in coma. Si-a pierdut memoria - nu stie cum a ajuns pe patul de spital si nici cum poate pleca de acolo. E capabila doar sa auda si sa gandeasca. Descopera ca a fost agresata si ca atacatorul e in libertate. Mai mult, viata ei e pusa in pericol de un misterios necunoscut care o viziteaza regulat, iar ea nu poate striga dupa ajutor. Incapabila sa se miste, sa vada ori sa vorbeasca, Sarah trebuie sa puna cap la cap orice fragment de conversatie pe care-l aude, pentru a-si reconstrui trecutul, dar si pentru a-si salva viata.
Fragment din romanul "Ultima amintire" de Deborah Bee:
“Sunt trasa iar in realitate de niste voci galagioase.
Camera mea pare sa fie plina de oameni.
— De ce nu mi-ati spus despre asta cand am ajuns aici?
Asta e sora mea. I-as recunoaste vocea dintr-o mie. Sora mea e aici. O stiu pe sora mea. Numele ei este Carol si e mai mare decat mine si mult mai curajoasa. Intotdeauna a fost asa. Nici n-am realizat ca a venit. Doamne, trebuie sa fie grav.
— Daca nu stiu ce barbat ciudat a fost in camera ei, de ce nu mi-ati spus imediat?
— Pentru ca am discutat cu Brenda, Carol.
Doamne, sunt toti aici.
— Si cu ce schimba asta lucrurile?
— Nu vrem sa ne stie treburile toata lumea. Nu-i asa, Brian? Brian?
— Asa e, June, dar asta nu este un motiv. Motivul pentru care nu am spus este ca acest barbat a disparut acum. Politia este aici. Au o poza a lui. Sa lasam toate astea in grija lor. Ar trebui sa ne ingrijim de Sarah. Sa o ajutam sa-si revina. Sa-i vorbim, asa ne-au zis.
— Dar, tata, nu functioneaza, nu-i asa?
— Domnul Malin este specialistul care are grija de ea, iar el spune ca trebuie pur si simplu sa vorbim cu ea.
— Pai, mama, hai sa-l aducem pe domnul Malin aici. Sa vedem ce altceva mai poate face acest spital. Poate niste teste medicale.
— Nu vrem probleme, Carol. Brian, spune-i lui Carol ca nu vrem probleme. Brian!
— Probleme? Deja avem probleme, mama. Probleme mai mari ca astea nu cred ca e posibil sa existe. Chiar nu pricepi? Nu intelegi ca trebuie sa facem ceva acum?
Imi place cand se enerveaza. Intotdeauna se enerveaza. Ea este cea care spune lucrurilor pe nume. Pana pe la varsta de sapte ani, ea a fost sefa pentru ca era prima la toate. Isi putea lega sireturile, putea citi, putea scrie, putea sa joace carti. Odata, a fost inchisa in dulapul din capul scarilor de copiii de vizavi — doar o data , pentru ca aproape ca le-a rupt picioarele lui Helen si Alexei cand a scapat. Eu n-am putut riposta niciodata. Pentru ca eram mai mica. Ma inchideau in dulap mai mereu. Apoi, intr-o zi, am vrut sa ma joc cu ea, dar nu m-a lasat. Mi-a zis ca eram un bebelus si ca nu stiam sa ma joc. Ea a ras. Eu am plans. M-a ignorat. Asa ca m-am dus jos. Dupa aceea, mama urca si-i trage o scatoalca peste cap. „N-o inchide pe sora-ta in dulap", urla mama. „N-am inchis-o urla si ea inapoi. E o mincinoasa", zice ea. Mama a lovit-o iar in exact acelasi loc in care a lovit-o si mai devreme si a trantit usa. Aveam vreo cinci ani. Ma asteptam la o ditamai lovitura, dar n-a fost asa. „Bine jucat a zis. Ai tupeu." Si m-a lasat sa ma joc cu ea de atunci inainte.”
Fragment din romanul "Ultima amintire" de Deborah Bee:
“Sunt trasa iar in realitate de niste voci galagioase.
Camera mea pare sa fie plina de oameni.
— De ce nu mi-ati spus despre asta cand am ajuns aici?
Asta e sora mea. I-as recunoaste vocea dintr-o mie. Sora mea e aici. O stiu pe sora mea. Numele ei este Carol si e mai mare decat mine si mult mai curajoasa. Intotdeauna a fost asa. Nici n-am realizat ca a venit. Doamne, trebuie sa fie grav.
— Daca nu stiu ce barbat ciudat a fost in camera ei, de ce nu mi-ati spus imediat?
— Pentru ca am discutat cu Brenda, Carol.
Doamne, sunt toti aici.
— Si cu ce schimba asta lucrurile?
— Nu vrem sa ne stie treburile toata lumea. Nu-i asa, Brian? Brian?
— Asa e, June, dar asta nu este un motiv. Motivul pentru care nu am spus este ca acest barbat a disparut acum. Politia este aici. Au o poza a lui. Sa lasam toate astea in grija lor. Ar trebui sa ne ingrijim de Sarah. Sa o ajutam sa-si revina. Sa-i vorbim, asa ne-au zis.
— Dar, tata, nu functioneaza, nu-i asa?
— Domnul Malin este specialistul care are grija de ea, iar el spune ca trebuie pur si simplu sa vorbim cu ea.
— Pai, mama, hai sa-l aducem pe domnul Malin aici. Sa vedem ce altceva mai poate face acest spital. Poate niste teste medicale.
— Nu vrem probleme, Carol. Brian, spune-i lui Carol ca nu vrem probleme. Brian!
— Probleme? Deja avem probleme, mama. Probleme mai mari ca astea nu cred ca e posibil sa existe. Chiar nu pricepi? Nu intelegi ca trebuie sa facem ceva acum?
Imi place cand se enerveaza. Intotdeauna se enerveaza. Ea este cea care spune lucrurilor pe nume. Pana pe la varsta de sapte ani, ea a fost sefa pentru ca era prima la toate. Isi putea lega sireturile, putea citi, putea scrie, putea sa joace carti. Odata, a fost inchisa in dulapul din capul scarilor de copiii de vizavi — doar o data , pentru ca aproape ca le-a rupt picioarele lui Helen si Alexei cand a scapat. Eu n-am putut riposta niciodata. Pentru ca eram mai mica. Ma inchideau in dulap mai mereu. Apoi, intr-o zi, am vrut sa ma joc cu ea, dar nu m-a lasat. Mi-a zis ca eram un bebelus si ca nu stiam sa ma joc. Ea a ras. Eu am plans. M-a ignorat. Asa ca m-am dus jos. Dupa aceea, mama urca si-i trage o scatoalca peste cap. „N-o inchide pe sora-ta in dulap", urla mama. „N-am inchis-o urla si ea inapoi. E o mincinoasa", zice ea. Mama a lovit-o iar in exact acelasi loc in care a lovit-o si mai devreme si a trantit usa. Aveam vreo cinci ani. Ma asteptam la o ditamai lovitura, dar n-a fost asa. „Bine jucat a zis. Ai tupeu." Si m-a lasat sa ma joc cu ea de atunci inainte.”
Detaliile produsului
De pe acelasi raft
-
PRP: 59.99 Lei
47.99 Lei
47.99 Lei59.99 Lei
-
Price
59.00 Lei
59.00 Lei
-
PRP: 34.90 Lei
31.41 Lei
31.41 Lei34.90 Lei
