Boema evoca de obicei o imagine romantica despre « viata de artist ». Imaginea realista a boemei e mai degraba o tesatura deasa de politici, traditii locale, negocieri intre grupuri sociale, razboaie intre impostura culturala si gloria pe merit. Sa fie boemii oameni prea slabi intr-o lume dura sau prea tari pentru o societate nivelata?
De ce a reaparut boema bucuresteana in 1964 ? Motivul principal l-a constituit amnistierea detinutilor politici, sute de mii, care reprezentau in sanul poporului roman de atunci o masa ca de minereu aurifer imbogatit fata de restul populatiei, mai adaptata la socialism, cu credinta mai putin antrenata, in libertatea iluzorie „de afara“. Nici nu se punea prea insistent problema caracterului ambiguu al libertatii, toti romanii stiau ca-n puscarie e mai rau decat „acasa“, oricat de rau ar fi fost „acasa“. Printre zecile de mii de detinuti politici eliberati in Bucuresti erau cateva mii de intelectuali si artisti remarcabili, poeti, fosti profesori universitari, fosti ziaristi faimosi, care, vrand-nevrand, au devenit boemi, siliti sa locuiasca in mici camere mansardate sau in subsoluri in care altadata isi dusesera zilele poate chiar servitorii lor. Ciudat este faptul ca preferau trei metri patrati pe strada Brezoianu la subsol unei garsoniere de 18 metri patrati, cu dus si bucatarie, in Balta Alba, unde se simteau, printre fostii copii de fosti tarani semiurbanizati, ca intr-un ghetou siberian.