Paul, un tanar aflat in pragul sinuciderii, este purtat de-alungul unei nopti, pentru a se salva de sine, in diverse locuri dintr-un Bucuresti, ”oras al prabusirilor”, cum il numea Octav Dessila. Cartea abunda de referinte care pastreaza actiunea in spatii concrete, locuri cunoscute de o parte a cititorilor.
Pentru Paul oamenii sunt masti, iar noaptea reprezinta refugiul sau. Fiecare capitol duce spre prabusirea acestuia sau spre salvarea unui suflet pierdut de mult timp.
Timpul reprezinta eternitatea in ultima noapte a lunii Mai.