Ana Maria Barbu, nascuta la 21 aprilie 1939 in Rupea, judetul Brasov, este absolventa a Liceului Stefan Octavian losif din orasul natal si a Institutului Pedagogic Brasov, apoi a Facultatii de Biologie din cadrul Universitatii Bucuresti. Profesor de biologie la liceul pe care l-a absolvit, apoi la Liceul Constantin Brancoveanu, Liceul de Arta si Seminarul Crestin Ortodox Dumitru Staniloae din Brasov, Ana Maria Barbu lubeste poezia, artele plastice si calatoriile. De aici s-au nascut cartile sale: Freamat de arbori (2004), Reverenta florilor (2007), Lumini de amurg (2013), Ganduri de seara (2014), Cantec in noapte (2015), Ceremonialul inserarii (2016), Floare de dor- antologie (2017), Limpezimi (2017), Intre amintire si vis - antologie (2018), Colocviul statuilor (2018), Apusuri si semne (2019). De asemenea, a fost indrumator al revistei scolare Anotimpuri.
Fragment din volumul de poezii "Ultimul cantec" de Ana Maria Barbu:
"Peste galaxii infinite
Peste bolta noptii instelate
Sufletul zboara, se desprinde
Gandurile plutesc ca nalucile
Ca pasarile ce se-nalta-n vazduh
De neatins
Nici arcul,
Nici plumbul,
Nu le pot atinge,
Nici raul sau durerea.
Sufletul si gandurile sunt libere
Sunt numai ale mele
Acum.
Sufletul e liber si de mine.
Sufletului nu ii sunt stapana.
El isi zboara cereasca libertate
Strain de toate cele de pe acum
Si dintotdeauna." (Cereasca libertate)