O iubire interzisa intr-o epoca in care totul era permis. Cand Werner Zilch se indragosteste de frumoasa Rebecca Lynch, incepe o poveste de dragoste imposibila, in care trecutul fiecaruia dintre ei vine sa-i bantuie si sa le ameninte iubirea. Desi stie ca a fost adoptat, Werner are cosmaruri legate de copilaria lui, iar chipurile care ii populeaza visele par sa fie ale parintilor pe care nu i-a cunoscut niciodata. Originile sale germanice duc insa in perioada celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cu ororile din lagarele de concentrare. La randul ei, Rebecca traieste alaturi de o mama care fusese torturata de nazisti si nu reuseste sa faca pace cu trecutul. Penduland intre Germania nazista, Manhattanul anilor ’70 si lagarele de concentrare naziste si sovietice, in povestea lor se impletesc trecutul si prezentul, iubirea si iertarea, razbunarea si pedeapsa.

Iata un roman francez cu totul atipic: e strabatut mai degraba de un spirit american, are o poveste solida si intamplari fundamentale pentru viata personajelor. - Le Point

Ultimul dintre noi surprinde magistral vantul schimbator al istoriei. - Le Figaro litteraire

Aventura si romantism: o constructie remarcabila. - Telematin

Am incercat sa sun din nou. Fara succes. Ma sufocam de furie si am fost nevoit sa fac apel la intreaga mea vointa ca sa nu merg acolo, sa bat la usa familiei Lynch, obligand-o pe idioata care imi raspunsese la telefon sa-si prezinte scuze si sa cer cu insistenta sa vorbesc cu FVM. Chiar daca nu puteam suporta ca cineva sa-mi reziste, sau mai rau, sa ma ignore, eram totusi suficient de lucid ca sa nu cedez impulsului aceluia. Donna m-a felicitat pentru decizie, explicandu-mi ca nu i-ar fi placut sa-i fortez mana. „E extrem de deplasat sa gasesti un barbat la tine la usa atunci cand nu l-ai invitat", a declarat ea sententios. M-am hotarat sa-i ascult sfatul de femeie si sa ma orientez catre o stratergie de seductie mai putin invaziva. Nici cu raspunsul Rebeccai nu-mi era rusine. Sa faca masinii mele - adica a lui Marcus - ceea ce patise a ei parea o gluma. De-abia asteptam sa marchez si eu cu o lovitura de maestru, dar visele mele grandioase s-au topit intr-o mediocra realitate: eram la pamant. Si Marcus odata cu mine. Sigur ca situatia noastra financiara avea sa se imbunatateasca. Agentia, incurajata de reluarea lucrarilor, incepuse vanzarea apartamentelor. Doar ca noi nu puteam incasa banii din vanzari decat peste cateva saptamani. Ce exasperant! Stateam probabil pe un sac de bani si totusi nu aveam cu ce s-o invit pe Rebecca la restaurant. Ca sa salvez aparentele, mi-am amanetat ceasul. Era un ceas Patek vechi din 1940. Singurul obiect de valoare pe care il posedam. Il primisem de la tatal meu, Andrew, cand implinisem optsprezece ani. Mi se parea cu atat mai valoros, cu cat scapase de adictia acestuia pentru pariuri extravagante. Toata copilaria, apucaturile lui ne privasera pe mama, pe sora mea si pe mine de o gramada de cheltuieli inutile, dar si de strictul necesar in unele ocazii."