Ultimul mag
Ultimul mag
Legenda marelui dac Oroles a trecut, din generatie in generatie, in neamul nostru daco-roman. Ea s-a nascut in urma cu mai mult de o mie trei sute de ani, cand misionari veniti din Helada incercau sa impuna dacilor credinta si noul zeu, Khristos. Mai mult ca sigur, n-a fost o simpla plasmuire a mintii omenesti. Magul Oroles trebuie sa fi trait si sa-si fi savarsit minunile in vremea cand daco-romanii erau incercati de navalirile migratorilor. Nu era un schivnic religios, asa cum au fost atatia crestini de la inceputurile acestei religii. Era un om invatat, care cutreierase prin Imperiul Roman, prin Egipt, Iudeea si Helada. Vorbea si citea in latina si elina. Poseda cunostinte medicale din cele considerate, in prezent, paranormale. Stapanea folosirea leacurilor din plante medicinale si diverse substante culese din natura.
El este unul din marii strabuni ai neamului nostru geto-dac, o pilda de viata pentru generatiile viitoare. Se cuvenea sa ridic valul uitarii de pe figura sa, pentru ca dumneavoastra, oamenii acestui timp, sa-l puteti cunoaste in adevarata lumina. Fragment din cartea "Ultimul mag" de Pavel Corut:
"Cotis afla cateva taine
El este unul din marii strabuni ai neamului nostru geto-dac, o pilda de viata pentru generatiile viitoare. Se cuvenea sa ridic valul uitarii de pe figura sa, pentru ca dumneavoastra, oamenii acestui timp, sa-l puteti cunoaste in adevarata lumina. Fragment din cartea "Ultimul mag" de Pavel Corut:
"Cotis afla cateva taine
Oroles pasea sprinten pe carare, cu calul de capastru. Legase pe el desagii cu cele primite de la Dapix, cam impovarandu-l. La plecarea din sat, Oleana ii pusese cu darnicie faina pentru lipii, mei pentru turte, fructe uscate si sare din belsug. Batranul ar fi vrut sa le plateasca, ca avea de unde, dar pas de-a se intelege cu fiul cel mare. Dapix era om cu dare de mana si n-ar fi acceptat din mana tatalui macar o moneda de argint sau de aur.
- Mi-ai dat destule tata, cand am plecat in viata, ii spusese el. Acum, e randul lui Cotis. Si nu-l uita nici pe Zoales, ca mult n-o mai pribegi nici el printre straini!
Batranul mag mergea si mesteca ganduri frumoase. Codrul, cu frunzele abia mijite, fremata de viata. Veveritele il priveau cu ochi curiosi, discutand aprinse intre ele. Mierlele isi incercau glasurile iar multe alte pasari fulgerau pe sub poala padurii. Totul din jur parea un cantec de bucurie a vietii. Iaca si stanca fulgerata, constata batranul vraci si se opri. Calul ii urma pilda si incepu sa pasca iarba frageda de pe marginea drumeagului. Oroles ii scoase zabala, sa poata paste in voie si se aseza la baza stancii, ca intr-un tron. Sub ochii sai se intindea intreaga vale. O umbra de fum adia mai catre miazazi, acolo unde era satul. Catre dreapta, coroanele bogate ale fagilor, stejarilor si brazilor se intindeau ca un covor des pana hat departe, cat vedeai cu ochii. Urmele drumului construit de romani, pentru a ajunge la minele de aur de dincolo de munte, se pierdeau in iarba frageda. Oamenii trec prin viata, dar codrul ramane vesnic stapan si tanar, gandi batranul. Cate o fi vazut codrul asta, mai vechi decat oricare dintre noi?"
Descrierea produsului
Legenda marelui dac Oroles a trecut, din generatie in generatie, in neamul nostru daco-roman. Ea s-a nascut in urma cu mai mult de o mie trei sute de ani, cand misionari veniti din Helada incercau sa impuna dacilor credinta si noul zeu, Khristos. Mai mult ca sigur, n-a fost o simpla plasmuire a mintii omenesti. Magul Oroles trebuie sa fi trait si sa-si fi savarsit minunile in vremea cand daco-romanii erau incercati de navalirile migratorilor. Nu era un schivnic religios, asa cum au fost atatia crestini de la inceputurile acestei religii. Era un om invatat, care cutreierase prin Imperiul Roman, prin Egipt, Iudeea si Helada. Vorbea si citea in latina si elina. Poseda cunostinte medicale din cele considerate, in prezent, paranormale. Stapanea folosirea leacurilor din plante medicinale si diverse substante culese din natura.
El este unul din marii strabuni ai neamului nostru geto-dac, o pilda de viata pentru generatiile viitoare. Se cuvenea sa ridic valul uitarii de pe figura sa, pentru ca dumneavoastra, oamenii acestui timp, sa-l puteti cunoaste in adevarata lumina. Fragment din cartea "Ultimul mag" de Pavel Corut:
"Cotis afla cateva taine
El este unul din marii strabuni ai neamului nostru geto-dac, o pilda de viata pentru generatiile viitoare. Se cuvenea sa ridic valul uitarii de pe figura sa, pentru ca dumneavoastra, oamenii acestui timp, sa-l puteti cunoaste in adevarata lumina. Fragment din cartea "Ultimul mag" de Pavel Corut:
"Cotis afla cateva taine
Oroles pasea sprinten pe carare, cu calul de capastru. Legase pe el desagii cu cele primite de la Dapix, cam impovarandu-l. La plecarea din sat, Oleana ii pusese cu darnicie faina pentru lipii, mei pentru turte, fructe uscate si sare din belsug. Batranul ar fi vrut sa le plateasca, ca avea de unde, dar pas de-a se intelege cu fiul cel mare. Dapix era om cu dare de mana si n-ar fi acceptat din mana tatalui macar o moneda de argint sau de aur.
- Mi-ai dat destule tata, cand am plecat in viata, ii spusese el. Acum, e randul lui Cotis. Si nu-l uita nici pe Zoales, ca mult n-o mai pribegi nici el printre straini!
Batranul mag mergea si mesteca ganduri frumoase. Codrul, cu frunzele abia mijite, fremata de viata. Veveritele il priveau cu ochi curiosi, discutand aprinse intre ele. Mierlele isi incercau glasurile iar multe alte pasari fulgerau pe sub poala padurii. Totul din jur parea un cantec de bucurie a vietii. Iaca si stanca fulgerata, constata batranul vraci si se opri. Calul ii urma pilda si incepu sa pasca iarba frageda de pe marginea drumeagului. Oroles ii scoase zabala, sa poata paste in voie si se aseza la baza stancii, ca intr-un tron. Sub ochii sai se intindea intreaga vale. O umbra de fum adia mai catre miazazi, acolo unde era satul. Catre dreapta, coroanele bogate ale fagilor, stejarilor si brazilor se intindeau ca un covor des pana hat departe, cat vedeai cu ochii. Urmele drumului construit de romani, pentru a ajunge la minele de aur de dincolo de munte, se pierdeau in iarba frageda. Oamenii trec prin viata, dar codrul ramane vesnic stapan si tanar, gandi batranul. Cate o fi vazut codrul asta, mai vechi decat oricare dintre noi?"
Detaliile produsului
