Lui Rory Rooney ii place sa fie pregatit… pentru orice eventualitate. Doar cartea lui preferata este ghidul de supravietuire in conditii vitrege Nu te teme, nu te teme, pregatit nu ai probleme. Dar Rory nu era deloc pregatit pentru acea zi ciudata in care s-a inverzit inexplicabil. inchis in rezerva unui spital, departe de casa, Rory este la fel de confuz in legatura cu asa-zisa lui boala ca si medicii. Daca de vina nu sunt nici genele, nici virusurile, nici vreun fel de mancare? Poate faptul ca te-ai inverzit ca un broccoli inseamna ca te-ai transformat intr-un supererou. Si daca nu esti singurul in aceasta situatie?

Rory abia asteapta sa treaca de codurile de securitate ale spitalului si sa descopere in ce constau superputerile lui de Broccoli Boy…

    „Pot sa spun cu mana pe inima ca Frank este unul dintre cei mai amuzanti si minunati scriitori de pe planeta.“ (Anthony Horowitz, The Guardian)

 

    Fragment: 

 

    „Razbunarea rivalului 

 

    Primul meu gand a fost... CE MA FAC? Sunt incuiat intr-o celula stramta cu rivalul meu ucigator expert in kickboxing! Am crezut ca eram in siguranta, cand, de fapt, voi fi mort peste doua minute. 

    Apoi am avut un sentiment de Dezamagire Neasteptata. Ma incantase ideea ca eram singura persoana verde din lume, de aceea ma simteam putin ca Mos Craciun care coboara pe horn si gaseste pe cineva cu barba mare si alba, imbracat in rosu, care pune cadouri sub brad.

    Practic, am auzit creierul Groaznicului cum bipaie, in timp ce incearca sa afle ce caut acolo.

    - E cumva... nu, nu se poate... cine... Eroare fatala permanenta, te rog sa-ti opresti creierul si sa-i dai restart.

    - Esti verde stralucitor, a spus el. 

    Eram prea inspaimantat ca spun: „Si tu la fel."

    In cele din urma s-a lamurit. Mi-am dat seama dupa felul in care s-a repezit de-a lungul salonului spre mine.

    M-am ascuns sub pat.

    A prins patul si l-a tras spre el, ca sa nu ma pot ascunde sub el.

    Insa...

    Avusesem deja ideea sclipitoare de a ma prinde de arcurile patului, astfel ca am ramas agatat dedesubt.

   Cand Groaznicul s-a uitat la spatiul in care se aflase patul, eu nu eram acolo. Parea ca disparusem. Nouazeci la suta din creierul lui era atat de derutat, incat s-a blocat.

    Restul de zece la suta din creierul lui era furie pura. Asta a mers de minune. Daca nu l-a ajutat cu nimic sa traga de pat, l-a impins, l-a tarat, l-a invartit prin camera si l-a lovit. Credea probabil ca patul era de vina.

    In tot acest timp am ramas dedesubt, dar sarmele mi-au intrat in carnea degetelor si picioarelor. Patul scartaia si aluneca pe podeaua lustruita. Parca facea surf, dar de-a-ndoaselea.”