Iata cum omul trist devine un alt om, nu se intreaba daca povestile lui aduc de folos cuiva, daca are cineva nevoie de ele. Placerea omului de a spune si de a fi ascultat e multa! Ne place imbucurarea celui de langa noi cu clipe de farmec si alint, cu gesturi care ne impiedica sa fim singuri. Si poate ca mai este nevoie de poveste si pentru altceva. Fictiunea ne ordoneaza, instituie o ierarhie a sentimentelor traite, armonizeaza umbrele cu fulguratiile luminoase, separa semnificantul din zgura derizorie. Faptele sunt un produs temporar, se construiesc intr-un timp fluid si, astfel pentru subiectul povestilor, faptul insusi are fluiditate, devine mai grav sau mai lejer, se modeleaza si se reconstituie exorcizand reziduurile diabolice sau nocive, potentand clipa in care se reproduce.
- Daniel Dragan