Any Dragoianu nu-si calmeaza intru totul angoasele, dar are acces la reflectii mai profunde. Daca pozele de vitrina exista si ele, poeta le echilibreaza bine cu versuri mai adanci si mai confesive. Camasa de forta a devenit confortabila. Poeziile au inca destul din disperarea cu care "femeia" care se juca periculos cu focul voia sa incendieze lumea. Privirea este insa mai larga, se simte o tentatie a impacarii cu Universul si cu destinul. Contez in continuare pe Any Dragoianu si cred ca trebuie sa urmarim cu atentie maturizarea ei promitatoare, textele tot mai ofertante si mereu vitale. - Horia Garbea